3 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

lăr sn vz ler1

leieriu sn vz ler2

lelui i, sn vz ler1

lenoi i, sn vz ler1

leo2 i, sn vz ler1

ler1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu,[1] lăr, lelui, lenoi, leo, ~erui, ~onda, ~oi, ~oilio, ~oimdai,[2] ~oloi, ~om, ~omi, ~on, ~ui, ~ului, ~umi, oilârând[3], oileranda, oler, oleranda, olerom,[4] valerum, voilerole, voilerom[5] [6]/ Pl: (2) ~uri / E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine)] 1 i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde. 2 sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă. corectat(ă) visibility  de clarificat

  1. 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall
  2. Variantă consemnată ca leroimidai. — gall
  3. Referința încrucișată recomandă pentru această variantă forma: oilarând — LauraGellner
  4. Variantă consemnată ca oleram. — gall
  5. 3 variante neconsemnate ca intrări principale. — gall
  6. Unele variante, neaccentuate în original; am adăugat accentele așa cum apar acestea în trimiterile coresp. — LauraGellner

ler3 sn [At: PAMFILE, DUȘM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) ~uri / E: nct] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plină vigoare din viața unui om. 3 (Prc) Vârstă a căsătoriei. 4 (Îe) A-i trece ~ul (cuiva) A fi trecut de vârsta tinereții. 5 (Spc) Perioadă de rut la animale. 6 Calitate de a plăcea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

ler2 sn [At: DR II, 901 / V: (reg) lieriu (Pl: lierie), rel, ren, rer, rern, rernă sf, rien / Pl: ~uri / E: mg ler] (Reg) Cuptor la mașina de gătit.

lererui i, sn vz ler1

leriu sn vz ler3

leroi i, sn vz ler1

leroilio i, sn vz ler1

leroimidai[1] i, sn vz ler1

  1. În def. principală: leroimdai — LauraGellner

leroloi i, sn vz ler1

lerom i, sn vz ler1

leromi i, sn vz ler1

leron i, sn vz ler1

leronda i, sn vz ler1

lerui2[1] i, sn vz ler1

  1. În def. principală, accentuat: lerui — LauraGellner

lerului i, sn vz ler1

lerumi i, sn vz ler1

rel sn vz Ier

ren2 sn vz Ier

rer sn vz Ier

rern sn vz Ier

❍ LER2 sbst. = LERIU: i-a trecut ~ul (R.-COD.).

LER1 ‡ npr. m. 1 Apare în unele basme în construcțiunea Ler-împărat 2 Cuvînt ce apare în refrenurile colindelor ( ~-Doamne), uneori și sub forme LEROI, LEROLOI, LERULUI, LERUI, LEROM, etc., cîteodată însoțit de una sau mai multe vorbe neînțelese (Leroloi măroloi (TOC.), etc.) 3 Trans. Melodia după care se cântă o colindă (DENS.).

LERIU sbst. Mold. Vreme, timp: Mi-o trecut ~ de geaba (ȘEZ.); își treceau ~ cu toatele în cerdacul curților (FLOR.).

LEROI, LEROLOI, LEROM 👉 LER1 2.

❍ LERUI1 (-esc) vb. tr. Trans. (DENS.) 🎼 A cînta o colindă după melodia ei [l e r1 2].

LERUI2, LERULUI 👉 LER1 2.

LER2 s. n. (Reg.) Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vîrstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a îmbătrîni, a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic.

ler4 sn vz left

ler n., pl. urĭ. Mold. Munt. Rar. Gust, plac, dorință. Mĭ-am făcut leru, mĭ-am făcut gustu. Mĭ-a trecut leru, mĭ-a trecut gustu saŭ și „vremea mea”, adică „am îmbătrînit” (rev. I. Crg. 8,87).

Enciclopedice

Ler, -a, -eni, -escu, -ul etc. v. Galerie și Valerian I 2.

Arhaisme și regionalisme

ler1 interj. (pop.) 1. cuvânt-refren în colinde. 2. (înv., s.n.) gust, plac, dorință; și leroi, leroi interj.

ler2 s.n. (reg.) 1. vreme, timp; floarea vârstei. 2. farmec, haz.

Intrare: Lerul
Lerul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lerul
Intrare: ler (melodie)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ler
  • lerul
  • leru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ler
  • lerului
plural — —
vocativ singular —
plural —
leieriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rern
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ler (timp)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ler
  • lerul
  • leru‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ler
  • lerului
plural — —
vocativ singular —
plural —
leriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lersubstantiv neutru

  • 1. regional Melodie după care se cântă o colindă. MDA2
etimologie:

lersubstantiv neutru

  • 1. regional Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei. DLRM
    sinonime: timp vreme
    • chat_bubble A(-i) trece (cuiva) lerul = a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic. DLRM
      sinonime: îmbătrâni

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.