3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉMĂ, leme, s. f. 1. (Mat.) Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. 2. (Log.) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrări. – Din fr. lemme.

le sf [At: MICU, L. 88 / Pl: ~me / E: fr lemme] 1 (Log) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei și care permite continuarea unui raționament. 2 (Mat) Enunț preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme. 3 (Lin) Formă convențională a unui cuvânt flexibil, explicat într-un dicționar Si: formă-titlu. 4 (Lin; pex) Element lexical. 5 (Rar) Titlu al unei lucrări. 6 (Rar) Sumar al unei lucrări.

LÉMĂ, leme, s. f. 1. (Mat.) Enunț preliminar a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme. 2. (Log.) Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei. 3. (Rar) Titlu sau sumar al unei lucrări. – Din fr. lemme.

LÉMĂ s.f. 1. (Mat.) Teoremă preliminară a cărei demonstrare servește demonstrării teoremei următoare. 2. Cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. [< fr. lemme, it. lemma, cf. lat., gr. lemma].

-LÉMĂ3 elem. „tegument, pieliță”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, coajă)

LÉMĂ1 s. f. 1. enunț preliminar care servește demonstrării unei teoreme. ◊ (fil.) propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință. 2. cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical. (< fr. lemme, gr. lemma)

-LÉMĂ2 elem. „alternativă”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, premisă)

*lémă f., pl. e (vgr. lémma, d. lambáno, lébo, ĭaŭ. V. di-lemă). Mat. Propozițiune preliminară care trebuĭe să ușureze demonstrarea uneĭ teoreme.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lémă s. f., g.-d. art. lémei; pl. léme

lémă s. f., g.-d. art. lémei; pl. léme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-LEMĂ1 „tegument, pieliță, înveliș”. ◊ gr. lemma „coajă, teacă, pieliță” > fr. -lemme, germ. -lemma, it. id., engl. id. > rom. -lemă.

-LEMĂ2 „alternativă”. ◊ gr. lemma „supoziție, premisă” > fr. -lemme, germ. -lemma, engl. id. > rom. -lemă.

Intrare: lemă (s.f.)
lemă1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • le
  • lema
plural
  • leme
  • lemele
genitiv-dativ singular
  • leme
  • lemei
plural
  • leme
  • lemelor
vocativ singular
plural
Intrare: lemă (suf. - alternativă)
lemă2 (suf. - alternativă) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • le
Intrare: lemă (suf. - coajă)
lemă3 (suf. - coajă) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • le

lemă (s.f.)

  • 1. matematică Propoziție preliminară a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. filologie Propoziție pe care o știință o presupune adevărată fără a o demonstra, preluând-o de la o altă știință.
      surse: MDN '00
  • 2. logică Propoziție preliminară a unei demonstrații, care trebuie demonstrată la rândul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 3. rar Titlu sau sumar al unei lucrări.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Cuvânt explicat într-un vocabular; element lexical.
    surse: DN

etimologie: