11 definiții pentru leliță liță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leliță sf [At: CREANGĂ, ap. CĂLINESCU, O. XIV, 85 / V: lelță / Pl: ~țe / E: lele1 + -iță] 1-20 (Pop; șhp) Leleușă (1-20). 21 (Pop; pex) Femeie de la țară. 22 (Reg) Cumnată. 23 (Reg) Femeie bârfitoare. 24 (Reg) Bărbat cu apucături femeiești. 25 (Buc) Termen oficial folosit în relațiile dintre membrii societății studențești. 26 (Pop; mpl; euf) Malarie. 27 (Bot) Cârciumăreasă (Zinria elegans).

LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) líță s. f.] – Lele + suf. -iță.

LELÍȚĂ, lelițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lele; lelică, lelișoară, dadă. [Var.: (reg.) líță s. f.] – Lele + suf. -iță.

LELÍȚĂ, lelițe, s. f. Diminutiv al lui lele. 1. v. lele (1). Lelițele mele de la Păstrăveni, bălăi și cu ochii ca cicoarea, sămănau mamei, al cărei zîmbet blînd îmi mai rămăsese în inimă. SADOVEANU, N. F. 6. Adu-ți aminte leliță, de ceasul cel cumplit Întru care tatăl nostru de moarte era gonit. CONACHI, P. 48. ♦ Femeie tînără, iubită. Leliță, Să-mi mai fii un an drăguță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. 2. v. lele (2). Toate s-ar fi sfîrșit cu bine dacă cearta nu și-ar găsi totdeauna loc prielnic între lelițe. V. ROM. februarie 1952, 131. Se tot uita asupra ei mereu... întocmai cum fac lelițele ce umblă să momească pe tineri. ISPIRESCU, U. 22. – Variantă: líță (SADOVEANU, P. M. 300) s. f.

lelíță f., pl. e (dim. d. lelea). Fam. Țărancă tînără și frumușică. Iron. Țărancă saŭ mahalagĭoaĭcă bîrfitoare: s’aŭ strîns lelițele la sfat.

LÍȚĂ2 s. f. v. leliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lelíță (pop.) s. f., g.-d. art. lelíței; pl. lelíțe

lelíță s. f., g.-d. art. lelíței; pl. lelíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LELÍȚĂ s. 1. țățică, (reg.) leiculiță, leicușoară, lelică, lelicuță, lelișoară. 2. v. lele.

LELIȚĂ s. 1. țățică, (reg.) leiculiță, leicușoară, lelică, lelicuță, lelișoară. 2. lele, mătușă, țață, (pop.) tătăișă, (reg.) dadă, daică, leică, nană, (Olt.) țaică, (Ban.) uină. (~ Maria, vecina noastră.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

líță, líțe, s.f. (reg.) 1. epitet pentru fete, femei tinere. 2. față, chip. 3. țurcă.

Intrare: leliță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leliță
  • lelița
plural
  • lelițe
  • lelițele
genitiv-dativ singular
  • lelițe
  • leliței
plural
  • lelițe
  • lelițelor
vocativ singular
  • leliță
  • lelițo
plural
  • lelițelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liță
  • lița
plural
  • lițe
  • lițele
genitiv-dativ singular
  • lițe
  • liței
plural
  • lițe
  • lițelor
vocativ singular
  • liță
  • lițo
plural
  • lițelor

leliță liță

etimologie:

  • Lele + sufix -iță.
    surse: DEX '09 DEX '98