opțiuni
  • info

15 definiții pentru lehămeti

din care

Explicative DEX

LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.

LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămeți vb. IV] – Din lehamete.

lehămeti vr [At: CREANGĂ, P. 322 / V: (rar) ~eți, ~hem~, lihămiți / Pzi: ~ețesc / E: lehamite] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se scârbi total de ceva sau de cineva Si: a se dezgusta, a se lehămetisi, a se lehămetui.

LEHĂMETI, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Mold.; și în forma lehămeți) A se sătura (de ceva sau de cineva) pînă în gît; a-i fi silă, a se scîrbi, a se dezgusta, a se plictisi. S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. id. P. 142. ◊ (Rar) Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. – Variantă: lehămeți vb. IV.

A SE LEHĂMETI mă ~esc intranz. pop. A avea repulsie, dezgust (față de ceva sau de cineva); a pierde completamente dorința (de ceva); a se dezgusta. /Din lehamete

LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.

LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.

LEHĂMEȚI vb. IV v. lehămeti.

lehămeți v vz lehămeti

lehemeți v vz lehămeti

lihămiți v vz lehămeti

lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.

Ortografice DOOM

lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetesc, 3 sg. se lehămetește, imperf. 1 sg. mă lehămeteam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetesc, 3 să se lehămetească; imper. 2 sg. afirm. lehămetește-te; ger. lehămetindu-mă

!lehămeti (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetește, imperf. 3 sg. se lehămetea; conj. prez. 3 să se lehămetească

lehămeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetesc, imperf. 3 sg. lehămetea; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetească

Sinonime

LEHĂMETI vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

lehămeti vb. IV. refl. (pop. și fam.; despre oameni) 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Dezgusta. 2 (constr. cu un pron. pers. în dat.) v. Plictisi. Urî.

lehămeti vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.

Intrare: lehămeti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămeti
  • lehămetire
  • lehămetit
  • lehămetitu‑
  • lehămetind
  • lehămetindu‑
 singular plural
  • lehămetește
  • lehămetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămetesc
 (să)
  • lehămetesc
  • lehămeteam
  • lehămetii
  • lehămetisem
a II-a (tu)
  • lehămetești
 (să)
  • lehămetești
  • lehămeteai
  • lehămetiși
  • lehămetiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămetește
 (să)
  • lehămetească
  • lehămetea
  • lehămeti
  • lehămetise
plural I (noi)
  • lehămetim
 (să)
  • lehămetim
  • lehămeteam
  • lehămetirăm
  • lehămetiserăm
  • lehămetisem
a II-a (voi)
  • lehămetiți
 (să)
  • lehămetiți
  • lehămeteați
  • lehămetirăți
  • lehămetiserăți
  • lehămetiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămetesc
 (să)
  • lehămetească
  • lehămeteau
  • lehămetiră
  • lehămetiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămeți
  • lehămețire
  • lehămețit
  • lehămețitu‑
  • lehămețind
  • lehămețindu‑
 singular plural
  • lehămețește
  • lehămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămețesc
 (să)
  • lehămețesc
  • lehămețeam
  • lehămeții
  • lehămețisem
a II-a (tu)
  • lehămețești
 (să)
  • lehămețești
  • lehămețeai
  • lehămețiși
  • lehămețiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămețește
 (să)
  • lehămețească
  • lehămețea
  • lehămeți
  • lehămețise
plural I (noi)
  • lehămețim
 (să)
  • lehămețim
  • lehămețeam
  • lehămețirăm
  • lehămețiserăm
  • lehămețisem
a II-a (voi)
  • lehămețiți
 (să)
  • lehămețiți
  • lehămețeați
  • lehămețirăți
  • lehămețiserăți
  • lehămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămețesc
 (să)
  • lehămețească
  • lehămețeau
  • lehămețiră
  • lehămețiseră
lehemeți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lihămiți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lehămeti, lehămetescverb

  • 1. regional A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezgusta lehămetisi lehămetui plictisi scârbi sătura urî îngrețoșa
    • format_quote S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. DLRLC
    • format_quote A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
    • format_quote De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • chat_bubble rar Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. DLRLC
      • format_quote Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. DLRLC
etimologie:
  • lehamete DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.