2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

legume sf vz legumă

legu sf [At: CORESI, EV. 51 / V: (îvr) ~me, (îvr) ~um sm / Pl: ~me / E: ml legumen] 1 (Mpl) Nume generic dat unor vegetale precum fasole, cartofi, ceapă etc., cultivate pentru hrana omului, de la care se consumă, în stare naturală sau preparate prin fierbere, prăjire etc., partea vegetativă, rădăcină, tulpină, frunze, fructe, înainte de a ajunge la maturitate Si: zarzavat. 2 (Reg; pex; mpl) Roade (1) ale pomilor fructiferi Si: fructe, poame (1). 3 (Trs; Mol; lpl) Plante1 parazite în culturile de cereale Si: buruieni. 4 (Bot; reg; îc) ~ma-bufnițelor Bobornic (Veronica Beceabunga). 5 (Pex; mpl) Mâncare fiartă preparată din legume (1), de obicei fără carne. 6 (Pgn; îrg) Tot ce se mănâncă alături de pâine și mămăligă. 7 (Pex) Orice aliment consumat de om Si: (pop) merinde (1).

LEGÚMĂ, legume, s. f. 1. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. 2. Fig. Persoană redusă la o existență vegetativă. – Lat. legumen.

LEGÚMĂ, legume, s. f. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. – Lat. legumen.

LEGÚMĂ, legume, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală dată unor vegetale cultivate pentru hrana omului (fasolea, cartofii, ceapa, varza etc.); zarzavat. Femeile, cu fețele ascunse în broboade colorate, veneau grăbite la piață cu legume, lapte și păsări adunate din satele răspîndite în Deltă. BART, E. 289. ◊ (Rar la sg., cu sens colectiv) Bătrînul îi puse o masă curată și pe masă niște pîine albă ca zăpada și niște legumă bună de mîncare. ISPIRESCU, L. 101. ♦ (Rar; mai ales la sg.) Mîncare; hrană. Vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280. – Pl. și: legumuri (SADOVEANU, N. F. 72, SBIERA, P. 180).

LEGÚMĂ, legume, s. f. Nume dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar) Mâncare, hrană. [Pl. și: legumuri] – Lat. legumen.

LEGÚMĂ s.f. 1. (Bot.) Tip de fruct dehiscent, cu două valve și semințe; păstaie. 2. Produs alimentar de origine vegetală; zarzavat. [< fr. légume, cf. lat. legumen].

LEGÚMĂ s. f. 1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie. 3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot. (< lat. legumen)

legúmă-frúnză s. f. Legume cultivate pentru frunzele folosite în alimentație ◊ Legumele-frunze (păpădia, pătrunjelul, urzicile) [...] sunt bogate în fier.” Sc. 15 VI 63 p. 4 (din legumă + frunză)

legúme-frúcte s. f. pl.tant. Magazin specializat în desfacerea legumelor și a fructelor ◊ „Unități de legume-fructe. Sc. 6 II 74 p. 6. ◊ „Un punct comercial care cuprinde un magazin alimentar cu autoservire, un magazin de legume-fructe și o mercerie-parfumerie etc.” Sc. 17 XI 78 p. 5. ◊ „Magazin alimentar cu autoservire, pâine, lapte, carne, galanterie-parfumerie, mercerie, farmacie, legume-fructe, sifoane.” R.l. 15 XII 78 p. 5; v. și dulciuri-răcoritoare, microcomplex (din legume + fructe)

LEGÚMĂ ~e f. Plantă agricolă (morcov, ceapă, cartofi, ridiche, fasole etc.) cultivată pentru hrană. [G.-D. legumei] /<lat. legumen

legumă f. 1. tot felul de ierburi bune de mâncat; 2. orice mâncare fiartă cu legume (în graiul țăranului). [Lat. LEGUMEN].

legúmă f., pl. e, și vechĭ, azĭ Olt. -úme (lat. legúmen, -úminis, d. légere, a culege; it. legúme, pv. legum, vfr. leun, cat. sp. legumbre, pg. legume). Sud. Udătură, bucate, mîncare (carne, brînză, oŭă) spre deosebire de pîne orĭ de mămăligă (Gr. S. 1937, 247, în Olt.). Neol. (fr. légume). Zarzavat, plantă alimentară (ceapă, usturoĭ, mărar, cartofĭ ș. a.). Bot. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legúmă s. f., g.-d. art. legúmei; pl. legúme

legúmă s. f., g.-d. art. legúmei; pl. legúme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGÚMĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.

legu s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

legúmă (legúme), s. f.1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre.Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s. f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca și a bea puțin; a cruța; a economisi); legumeală, s. f. (acțiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puțin).

arată toate definițiile

Intrare: legumă (pl. -e)
legumă (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legu
  • leguma
plural
  • legume
  • legumele
genitiv-dativ singular
  • legume
  • legumei
plural
  • legume
  • legumelor
vocativ singular
plural
legum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
legume
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: legumă (pl. -uri)
legumă (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legu
  • leguma
plural
  • legumuri
  • legumurile
genitiv-dativ singular
  • legume
  • legumei
plural
  • legumuri
  • legumurilor
vocativ singular
plural