24 de definiții pentru legumă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGUMĂ, legume, s. f. 1. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. 2. Fig. Persoană redusă la o existență vegetativă. – Lat. legumen.

legu sf [At: CORESI, EV. 51 / V: (îvr) ~me, (îvr) ~um sm / Pl: ~me / E: ml legumen] 1 (Mpl) Nume generic dat unor vegetale precum fasole, cartofi, ceapă etc., cultivate pentru hrana omului, de la care se consumă, în stare naturală sau preparate prin fierbere, prăjire etc., partea vegetativă, rădăcină, tulpină, frunze, fructe, înainte de a ajunge la maturitate Si: zarzavat. 2 (Reg; pex; mpl) Roade (1) ale pomilor fructiferi Si: fructe, poame (1). 3 (Trs; Mol; lpl) Plante1 parazite în culturile de cereale Si: buruieni. 4 (Bot; reg; îc) ~ma-bufnițelor Bobornic (Veronica Beceabunga). 5 (Pex; mpl) Mâncare fiartă preparată din legume (1), de obicei fără carne. 6 (Pgn; îrg) Tot ce se mănâncă alături de pâine și mămăligă. 7 (Pex) Orice aliment consumat de om Si: (pop) merinde (1).

LEGUMĂ, legume, s. f. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar; de obicei la pl.) Mâncare, hrană. – Lat. legumen.

LEGUMĂ, legume, s. f. (Mai ales la pl.) Denumire generală dată unor vegetale cultivate pentru hrana omului (fasolea, cartofii, ceapa, varza etc.); zarzavat. Femeile, cu fețele ascunse în broboade colorate, veneau grăbite la piață cu legume, lapte și păsări adunate din satele răspîndite în Deltă. BART, E. 289. ◊ (Rar la sg., cu sens colectiv) Bătrînul îi puse o masă curată și pe masă niște pîine albă ca zăpada și niște legumă bună de mîncare. ISPIRESCU, L. 101. ♦ (Rar; mai ales la sg.) Mîncare; hrană. Vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280. – Pl. și: legumuri (SADOVEANU, N. F. 72, SBIERA, P. 180).

LEGUMĂ, legume, s. f. Nume dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului; zarzavat. ♦ (Rar) Mîncare, hrană. [Pl. și: legumuri] – Lat. legumen.

LEGU s.f. 1. (Bot.) Tip de fruct dehiscent, cu două valve și semințe; păstaie. 2. Produs alimentar de origine vegetală; zarzavat. [< fr. légume, cf. lat. legumen].

LEGU s. f. 1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie. 3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot. (< lat. legumen)

LEGUMĂ ~e f. Plantă agricolă (morcov, ceapă, cartofi, ridiche, fasole etc.) cultivată pentru hrană. [G.-D. legumei] /<lat. legumen

legumă f. 1. tot felul de ierburi bune de mâncat; 2. orice mâncare fiartă cu legume (în graiul țăranului). [Lat. LEGUMEN].

legúmă f., pl. e, și vechĭ, azĭ Olt. -úme (lat. legúmen, -úminis, d. légere, a culege; it. legúme, pv. legum, vfr. leun, cat. sp. legumbre, pg. legume). Sud. Udătură, bucate, mîncare (carne, brînză, oŭă) spre deosebire de pîne orĭ de mămăligă (Gr. S. 1937, 247, în Olt.). Neol. (fr. légume). Zarzavat, plantă alimentară (ceapă, usturoĭ, mărar, cartofĭ ș. a.). Bot. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor.

legumă-frunză s. f. Legume cultivate pentru frunzele folosite în alimentație ◊ Legumele-frunze (păpădia, pătrunjelul, urzicile) [...] sunt bogate în fier.” Sc. 15 VI 63 p. 4 (din legumă + frunză)

legume-fructe s. f. pl.tant. Magazin specializat în desfacerea legumelor și a fructelor ◊ „Unități de legume-fructe. Sc. 6 II 74 p. 6. ◊ „Un punct comercial care cuprinde un magazin alimentar cu autoservire, un magazin de legume-fructe și o mercerie-parfumerie etc.” Sc. 17 XI 78 p. 5. ◊ „Magazin alimentar cu autoservire, pâine, lapte, carne, galanterie-parfumerie, mercerie, farmacie, legume-fructe, sifoane.” R.l. 15 XII 78 p. 5; v. și dulciuri-răcoritoare, microcomplex (din legume + fructe)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

legu s. f., g.-d. art. legumei; pl. legume

legu s. f., g.-d. art. legumei; pl. legume

legu s. f., g.-d. art. legumei; pl. legume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEGU s. v. aliment, hrană, mâncare.

legu s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

legumă (legume), s. f.1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre.Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s. f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca și a bea puțin; a cruța; a economisi); legumeală, s. f. (acțiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puțin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LEGUME ȘI ZARZAVATURI. Subst. Legume, zarzavaturi, verdețuri, crudități, tarapangele (reg.). Legume proaspete; legume de sezon; trufanda; legume conservate. Ardei, ardeîaș (dim.); ardei gras, gogoșar; ardei iute, paprică (reg.), piparcă (reg.), pipărcuță (dim. și reg.), pipăruș (pop.), chipăruș (reg.), piper (reg.). Bamă. Baraboi. Cartof, cartofior (dim.), barabulă (reg.), barabușcă (reg.), bulughină (reg.), crumpenă (reg.), perușcă (reg.), picioică (reg.). Castravete, castravecior (dim.). Ceapă, cepușoară (dim.); ceapă de apă; arpagic, ceapă de sămînță, orgeag (reg.). Conopidă. Fasole, fasolică (dim.); fasole oloagă; fasole țucără; fasole grasă. Gulie. Lăptucă, marulă (reg.) Linte. Lobodă. Mazăre. Măcriș. Mărar, mărăraș (dim.). Morcov, morcovel (dim.); carotă. Nap, broajbă (reg.). Pătlăgea (roșie), roșie, tomată (livr.), paradaisă (reg.). Pătlăgea (vînătă), vînătă. Pătrunjel. Păstîrnac, morcov-alb. Praz. Ridiche, ridiche de lună. Salată (verde). Sfeclă. Spanac. Sparanghel. Țelină, țelinioară (dim.). Usturoi, ai (reg.). Varză, verzișoară (dim.), curechi (reg.); varză de Bruxelles; varză creață; varză roșie. Grădină, bulgărie (reg.), barabuliște (reg.). Grădinărie, grădinărit. Grădinar; zarzavagiu. Legumicultură. Legumicultor. Adj. Legumicol.. Vb. A grădinări (rar), a cultiva, a crește. V. alimentație, condimente, feluri de mîncare, fructe, terenuri cultivate.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OPTIMUS LEGUM INTERPRES CONSUETUDO (lat.) uzul este cel mai bun interpret al legilor – Viața socială perfecționează legile, impunându-le anumite modificări.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

legumă, legume s. f. 1. (deț.) grădinar. 2. (peior.) individ insignifiant. 3. victima unui accident vascular cerebral cu funcțiile creierului grav afectate, menținut în viață cu ajutorul aparaturii de terapie intensivă.

Intrare: legumă
legumă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legu
  • leguma
plural
  • legume
  • legumele
genitiv-dativ singular
  • legume
  • legumei
plural
  • legume
  • legumelor
vocativ singular
plural
legumă2 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legu
  • leguma
plural
  • legumuri
  • legumurile
genitiv-dativ singular
  • legume
  • legumei
plural
  • legumuri
  • legumurilor
vocativ singular
plural
legum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
legume
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legu, legumesubstantiv feminin

  • 1. Nume generic dat unor vegetale (fasole, cartofi, ceapă etc.) cultivate pentru hrana omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: zarzavat
    • format_quote Femeile, cu fețele ascunse în broboade colorate, veneau grăbite la piață cu legume, lapte și păsări adunate din satele răspîndite în Deltă. BART, E. 289. DLRLC
    • format_quote (cu sens) colectiv Bătrînul îi puse o masă curată și pe masă niște pîine albă ca zăpada și niște legumă bună de mîncare. ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
  • 2. botanică Tip de fruct dehiscent, cu două valve și semințe. DN
    sinonime: păstaie
  • 3. figurat Persoană redusă la o existență vegetativă. DEX '09 MDN '00
    • 3.1. prin specializare Om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.