22 de definiții pentru legitimație leghitimație legitimațiune legitimăciune legitimățiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din fr. légitimation.

LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din fr. légitimation.

legitimație sf [At: COD. ȚIV. 6bis/11 / V: (rar) ~iune, (îvr) ~ghiti~, ~măciune, ~mățiune / Pl: ~ii / E: fr légitimation, ger Legitimation] 1 (Jur; asr) Legitimare (1). 2 (Îvr) Înfiere a unui copil. 3 (Îvr) Adopție a unui copil. 4 (Îvr) Legitimare (4). 5 (Asr) Justificare. 6 (Asr) Motivare. 7 Document oficial prin care se constată și se probează identitatea, calitatea cuiva sau apartenența unei persoane la o instituție, la un club etc. 8 (Fig) Dovadă. 9 (Fig) Probă.

LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal, eliberat de o autoritate, prin care cineva se poate legitima, dovedindu-și identitatea, calitatea etc. Persoanele distinse cu titluri ale Republicii Populare Romîne primesc diploma de conferire a titlului și legitimația. B. O. 1953, 21. Profesorul: Poate aveți un act, o legitimație. SEBASTIAN, T. 241.

LEGITIMÁȚIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [Gen. -iei, var. legitimațiune s.f. / cf. fr. légitimation].

LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation)

LEGITIMÁȚIE ~i f. Act oficial eliberat de o autoritate prin care se atestă identitatea unei persoane (sau se certifică anumite date juridice). [G.-D. legitimației] /<fr. légitimation

legitimațiune sf vz legitimație

legitimăciune sf vz legitimație

legitimățiune sf vz legitimație

LEGITIMAȚIÚNE s.f. v. legitimație.

abonamént-legitimáție s. n. Legitimație care, în schimbul unei sume de bani, permite posesorului să călătorească cu anumite mijloace de transport ◊ „I.T.B.-ul va pune în vânzare și noul tip de abonament-legitimație cu durată nelimitată (până la pierdere sau deteriorare).” R.l. 12 X 77 p. 5 (din abonament + legitimație)

legitimáție-abonamént s. f. Document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament ◊ „La recentul turneu internațional de box, unuia dintre fotoreporterii noștri, deși a prezentat legitimația-abonament de intrare, eliberată de U.C.F.S., nu i-a fost, pur și simplu, permis accesul pe stadionul Republicii.” I.B. 6 IX 66 p. 3. ◊ „[...] posesorii de legitimații-abonament [...] se vor prezenta [...] pentru a-și ridica tichetele de locuri, fără de care nu vor avea acces pe stadion.” I.B. 11 IV 85 p. 7 (din legitimație + abonament)

legitimați(un)e f. 1. recunoaștere autentică a puterilor unui trimis, unui deputat; 2. legitimarea unui copil.

*legitimațiúne f. (d. legitimez; fr. légitimation). Acțiunea de a legitima, de a recunoaște formal. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legitimáție (-ți-e) s. f., art. legitimáția (-ți-a), g.-d. art. legitimáției; pl. legitimáții, art. legitimáțiile (-ți-i-)

legitimáție s. f. (sil. -ți-e), art. legitimáția (sil. -ți-a), g.-d. art. legitimáției; pl. legitimáții, art. legitimáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGITIMÁȚIE s. act, document, hârtie. (Rog, prezentați ~iile!)

arată toate definițiile

Intrare: legitimație
legitimație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimație
  • legitimația
plural
  • legitimații
  • legitimațiile
genitiv-dativ singular
  • legitimații
  • legitimației
plural
  • legitimații
  • legitimațiilor
vocativ singular
plural
leghitimație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
legitimațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitimațiune
  • legitimațiunea
plural
  • legitimațiuni
  • legitimațiunile
genitiv-dativ singular
  • legitimațiuni
  • legitimațiunii
plural
  • legitimațiuni
  • legitimațiunilor
vocativ singular
plural
legitimăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
legitimățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

legitimație leghitimație legitimațiune legitimăciune legitimățiune

  • 1. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Persoanele distinse cu titluri ale Republicii Populare Romîne primesc diploma de conferire a titlului și legitimația. B. O. 1953, 21.
      surse: DLRLC
    • Profesorul: Poate aveți un act, o legitimație. SEBASTIAN, T. 241.
      surse: DLRLC

etimologie: