7 definiții pentru legitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost’).

LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost’).

legitate sf [At: CAS (1836-1838), 53/12 / Pl: ~tăți / E: lege1 + -itate] 1 (Îvr) Legalitate (1). 2 Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi. 3 Ansamblu al legilor din natură, din societate și din gândire. 4 Ansamblu al legilor care guvernează un anumit domeniu al realității.

LEGITÁTE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă].

LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)

LEGITÁTE ~ăți f. Caracter legic. /lege + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legitáte s. f., g.-d. art. legitắții; pl. legitắți

legitáte s. f., g.-d. art. legității; pl. legități

Intrare: legitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legitate
  • legitatea
plural
  • legități
  • legitățile
genitiv-dativ singular
  • legități
  • legității
plural
  • legități
  • legităților
vocativ singular
plural

legitate

  • 1. filosofie Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Lege + sufix -itate
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • după limba rusă zakonomernost’
    surse: DEX '98 DEX '09