legitate sf [At: CAS (1836-1838), 53/12 / Pl: ~tăți / E: lege¹ + -itate] 1 (Îvr) Legalitate (1). 2 Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi. 3 Ansamblu al legilor din natură, din societate și din gândire. 4 Ansamblu al legilor care guvernează un anumit domeniu al realității.