15 definiții pentru legislativ leghislativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ (și substantivat, n.) = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = parte a puterii de stat, care, prin parlament, realizează conducerea țării. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif.

legislativ, ~ă [At: COD. ȚIV. 1/13 / V: ~ghis~ / Pl: ~i, ~e / E: fr législatif] 1 a Care se referă la legi (38) Si: (asr) legiuitor (5). 2 a Care se referă la elaborarea legilor (38) Si: (asr) legiuitor (6). 3 a Care se referă la adoptarea legilor (37) Si: (asr) legiuitor (7). 4 a (Îs) Alegeri ~e Alegeri pentru desemnarea membrilor unui organ care are împuternicirea de a elabora și de a adopta legi (37). 5 a (Îs) Organ ~ Organ care are împuternicirea de a elabora și de a adopta legi (37). 6 a (Îs) Putere ~ă Una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a elabora legi (37). 7 a (Îs) Consiliu ~ Consiliu care cercetează proiectele de lege (37) și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. 8 sm Organ care are împuternicirea de a elabora și de a adopta legi (37) Si: legislator (3).

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif.

LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la elaborarea sau la adoptarea lor. V. legiuitor. Tehnică legislativă.Organ legislativ = organ care are căderea de a adopta legile. Marea Adunare Națională este organul legislativ al Republicii Populare Romîne.Putere legislativă = una din cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional burghez și care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = instituție din regimul burghezo-moșieresc, care avea atribuția de a cerceta proiectele de legi pentru a contribui, din punct de vedere tehnic, la elaborarea lor.

LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ◊ Organ legislativ = organ care elaborează și adoptă legile. [Cf. fr. législatif].

LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legiferează. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile. (< fr. législatif)

LEGISLATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legi; propriu legilor. 2) Care elaborează și adoptă legi; cu dreptul de a elabora și a adopta legi. Organ ~. Putere ~ă. /<fr. législatif

legislativ a. 1. care face legi: corp legislativ; 2. care e de natura legilor: măsuri legislative.

*legislatív, -ă adj. (lat. legislativus). Prin care se fac legĭ, legĭuitor: corp legislativ. Relativ la lege: act legislativ. Care are drept să facă legĭ: putere legislativă. Adv. Pe cale legislativă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legislatív1 adj. m., pl. legislatívi; f. legislatívă, pl. legislatíve

legislatív adj. m., pl. legislatívi; f. sg. legislatívă, pl. legislatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGISLATÍV adj., s. (JUR.) 1. adj. legiuitor. (Organ ~.) 2. adj. v. parlamentar. 3. s. v. parlament.

LEGISLATIV adj. (JUR.) legiuitor. (Organ ~.)

Intrare: legislativ
legislativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legislativ
  • legislativul
  • legislativu‑
  • legislati
  • legislativa
plural
  • legislativi
  • legislativii
  • legislative
  • legislativele
genitiv-dativ singular
  • legislativ
  • legislativului
  • legislative
  • legislativei
plural
  • legislativi
  • legislativilor
  • legislative
  • legislativelor
vocativ singular
plural
leghislativ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legislativ leghislativ

  • 1. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: legiuitor, -oare attach_file un exemplu
    exemple
    • Tehnică legislativă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Marea Adunare Națională este organul legislativ al Republicii Populare Române.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Putere legislativă = parte a puterii de stat, care, prin parlament, realizează conducerea țării.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.3. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: