17 definiții pentru legislație legislațiune legislăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

legislație sf [At: GORJAN, H. IV, 230/4 / V: (asr) ~iune, (îvr) ~lăciune / Pl: ~ii / E: fr législation, lat legislatio, -onis] 1 Totalitate a legilor (37) unei țări sau ale unui domeniu juridic Si: (înv) legislatură (3). 2 Exercitare a atribuțiilor de legislator (1). 3-4 Știință sau disciplină care studiază totalitatea legilor (37) unei țări sau ale unui domeniu juridic.

LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. – Din fr. législation, lat. legislatio.

LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau ale unui domeniu juridic. – Din fr. législation, lat. legislatio.

LEGISLÁȚIE, legislații, s. f. Totalitatea legilor unei țări sau a unui domeniu juridic. Legislația populară a muncii constituie de asemeni un instrument important de educare a oamenilor muncii în spiritul atitudinii socialiste față de muncă și față de bunul obștesc. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.

LEGISLÁȚIE s.f. Totalitatea legilor dintr-un stat sau dintr-un domeniu juridic. [Gen. -iei, var. legislațiune s.f. / cf. fr. législation].

LEGISLÁȚIE s. f. 1. corp de legi ale unei țări. 2. totalitatea actelor normative dintr-un anumit domeniu. (< fr. législation, lat. legislatio)

LEGISLÁȚIE ~i f. 1) Totalitate de legi referitoare la un anumit domeniu. ~a muncii. 2) Ansamblu de legi ale unui stat. [G.-D. legislației] /<fr. legislation, lat. legislatio, ~onis

legislațiune sf vz legislație

legislăciune sf vz legislație

LEGISLAȚIÚNE s.f. v. legislație.

legislați(un)e f. 1. dreptul de a face legi; 2. totalitatea legilor; 3. știința legilor.

*legislațiúne f. (lat. legislátio, -ónis). Dreptu de a face legĭ (Rar). Legile uneĭ țărĭ: legislațiunea Româniiĭ. Știința legilor: curs de legislațiune. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legisláție s. f., art. legisláția (-ți-a), g.-d. art. legisláției; pl. legisláții, art. legisláțiile (-ți-i-)

legisláție s. f. (sil. -ți-e), art. legisláția (sil. -ți-a), g.-d. art. legisláției; pl. legisláții, art. legisláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGISLÁȚIE s. (JUR.) (înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.)

LEGISLAȚIE s. (JUR.) (înv.) legiuire, testament. (Conform ~ în vigoare.)

Intrare: legislație
legislație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legislație
  • legislația
plural
  • legislații
  • legislațiile
genitiv-dativ singular
  • legislații
  • legislației
plural
  • legislații
  • legislațiilor
vocativ singular
plural
legislațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legislațiune
  • legislațiunea
plural
  • legislațiuni
  • legislațiunile
genitiv-dativ singular
  • legislațiuni
  • legislațiunii
plural
  • legislațiuni
  • legislațiunilor
vocativ singular
plural
legislăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.