LEGIONÁR, -Ă, legionari, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Soldat care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. S. m. și f. Membru al mișcării social-politice de extrema dreaptă, reprezentată de partidul Garda de Fier; gardist. 3. S. m. Soldat în Legiunea străină. 4. Adj. Referitor la legionari (2), de legionar. Mișcarea legionară. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. légionnaire, lat. legionarius.

legionar, ~ă [At: BOJINCĂ, A. II, 119/5 / P: ~gi-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr légionnaire, lat legionarius] 1 sm Militar care făcea parte dintr-o legiune (4) romană. 2 sm Soldat care facea parte dintr-o formație militară neregulată. 3 a Care aparținea militarilor care făceau parte dintr-o legiune (4) romană. 4 a Care se referă la militarii care făceau parte dintr-o legiune (4) romană. 5 sm Militar care face parte dintr-o legiune străină. 6 smf Persoană care făcea parte din organizația fascistă din România interbelică Si: gardist. 7 a Care se referă la membrii sau simpatizanții organizației fasciste din România interbelică. 8 a Care aparține membrilor sau simpatizanților organizației fasciste din România interbelică. 9 a De legionar (5).

LEGIONÁR, -Ă, legionari, -e, subst., adj. 1. S. m. Soldat care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. S. m. și f. Membru sau simpatizant al organizației fasciste din România interbelică; gardist. 3. Adj. Referitor la legionari (2), de legionar. Mișcarea legionară. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. légionnaire, lat. legionarius.

LEGIONÁR, legionari, s. m. 1. Militar care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. Membru al organizației teroriste de tip fascist numită garda de fier; gardist. Haiducii lui N. D. Popescu aveau cel puțin o legătură cu eroismul cîntecului bătrînesc, dar Panait Macri ne înfățișa bandiți de rînd, hoți și ucigași, care au putut fi mai tîrziu idealul legionarilor de tristă amintire. SADOVEANU, E. 46.

LEGIONÁR¹ s.m. 1. Soldat dintr-o legiune romană. 2. Soldat, militar din legiunea străină. [Pron. -gi-o-. / < lat. legionarius, fr. légionnaire].

LEGIONÁR², -Ă s.m. și f. Membru al unei organizații românești teroriste fasciste dintre războaie numită Garda de fier. // adj. Referitor la legionarism. [< Legiune – denumire purtată de această organizație la un moment dat].

LEGIONÁR, -Ă I. adj. referitor la legionari (III). II. s. m. 1. soldat într-o legiune romană. 2. militar din legiunea străină. III. s. m. f. (în România interbelică) membru al organizației fasciste „Garda de Fier”. (< lat. legionarius, fr. légionnaire)

LEGIONÁR ~i m. 1) ist. Ostaș care făcea parte dintr-o legiune romană. 2) Membru al unei formațiuni politice naționaliste, anticomuniste și xenofobe din România interbelică; gardist. [Sil. -gi-o-] /<fr. légionnaire, lat. legionarius

legionar m. soldat dintr’o legiune.

*legionár m. (lat. legionarius). Soldat din legiune la Romanĭ. Membru al ordinuluĭ francez Legiunea de onoare. Membru al uneĭ societățĭ organizate militărește.

legionar (desp. -gi-o-) adj. m., s. m., pl. legionari; adj. f., s. f. legionară, pl. legionare

legionar (-gi-o-) adj. m., s. m., pl. legionari; adj. f., s. f. legionară, pl. legionare

legionár s. m., adj. m. (sil. -gi-o-), pl. legionári; f. sg. legionáră, g.-d. art. legionárei, pl. legionáre

legionar.

LEGIONÁR s. (POL.) gardist.

LEGIONAR s. (POLITICĂ) gardist.