3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă. ♦ Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale. – Din fr. légendaire.

LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă. ♦ Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale. – Din fr. légendaire.

legenda vri [At: H IV, 52 / Pzi: ~dez / E: legendă] (Reg) 1-2 A (se) povesti.

legendar, ~ă [At: GHICA, S. 368 / V: ~riu sm, sn / Pl: ~i, ~e / E: fr légendaire] 1 a Care ține de legendă (1). 2 a Care se referă la legendă (1). 3 a Care are caracter de legendă (1) Si: extraordinar, fabulos, mitic2. 4 a (Prt) Care și-a câștigat un renume rău sau o faimă proastă. 5 a Care poate inspira o legendă (10). 6 a Care poate realiza o legendă (10). 7 a Care a intrat într-o legendă (10) prin importanță, prin vorbire, prin fapte, prin măreție, prin popularitate etc. Si: celebru, vestit. 8 sm (Înv) Autor de legende (10). 9 smn (Înv) Carte de citire.

legendariu sm, sn vz legendar[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz legandar LauraGellner

LEGENDÁR, -Ă, legendari, -e, adj. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă: faimos, proverbial, fantastic, extraordinar. În depărtarea și înălțimea lui, Hăsmașul Mare pare o legendară cetate. BOGZA, C. O. 14. De sus, păstorul legendar își lasă turma risipită Privind cum trece mîndrul car. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 15. Citesc, – iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22. Și-n ochii lui de vultur adînci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. ALECSANDRI, P. A. 210.

LEGENDÁR, -Ă adj. De (sau din) legendă; fabulos; faimos, de basm, extraordinar. [Cf. fr. légendaire].

LEGENDÁ vb. tr. a însoți un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiță explicativă. (< fr. légender)

LEGENDÁR, -Ă adj. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar. (< fr. légendaire)

LEGENDÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legendă; propriu legendei. 2) fig. Care iese din cadrul realului. /<fr. légendaire

legendar a. ce ține de legendă și are caracterul ei fantastic: personaj legendar.

*legendár, -ă adj. (d. legendă; fr. légendaire). Relativ la legende, la povestirile populare: curcaniĭ de la Plevna aŭ ajuns legendarĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legendár adj. m., pl. legendári; f. legendáră, pl. legendáre

legendár adj. m., pl. legendári; f. sg. legendáră, pl. legendáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGENDÁR adj. 1. v. fantastic. 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)

LEGENDAR adj. 1. fabulos, fantastic, miraculos, mitic, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.) 2. faimos. (Un erou ~ al independenței.)

Intrare: legendare
legendare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legendare
  • legendarea
plural
  • legendări
  • legendările
genitiv-dativ singular
  • legendări
  • legendării
plural
  • legendări
  • legendărilor
vocativ singular
plural
Intrare: legenda
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legenda
  • legendare
  • legendat
  • legendatu‑
  • legendând
  • legendându‑
singular plural
  • legendea
  • legendați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legendez
(să)
  • legendez
  • legendam
  • legendai
  • legendasem
a II-a (tu)
  • legendezi
(să)
  • legendezi
  • legendai
  • legendași
  • legendaseși
a III-a (el, ea)
  • legendea
(să)
  • legendeze
  • legenda
  • legendă
  • legendase
plural I (noi)
  • legendăm
(să)
  • legendăm
  • legendam
  • legendarăm
  • legendaserăm
  • legendasem
a II-a (voi)
  • legendați
(să)
  • legendați
  • legendați
  • legendarăți
  • legendaserăți
  • legendaseți
a III-a (ei, ele)
  • legendea
(să)
  • legendeze
  • legendau
  • legenda
  • legendaseră
Intrare: legendar
legendar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legendar
  • legendarul
  • legendaru‑
  • legenda
  • legendara
plural
  • legendari
  • legendarii
  • legendare
  • legendarele
genitiv-dativ singular
  • legendar
  • legendarului
  • legendare
  • legendarei
plural
  • legendari
  • legendarilor
  • legendare
  • legendarelor
vocativ singular
plural
legendariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legendar legendariu

  • 1. De legendă, de domeniul legendei, care constituie o legendă.
    exemple
    • În depărtarea și înălțimea lui, Hăsmașul Mare pare o legendară cetate. BOGZA, C. O. 14.
      surse: DLRLC
    • De sus, păstorul legendar își lasă turma risipită Privind cum trece mîndrul car. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 15.
      surse: DLRLC
    • Citesc, – iar gîndu-mi își întoarce zborul Spre vremi de bărbăție legendară. IOSIF, P. 22.
      surse: DLRLC
    • Și-n ochii lui de vultur adînci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. ALECSANDRI, P. A. 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care a intrat în legendă datorită faptelor sale excepționale.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: