opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

legatorie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat legatoria (provincia)] (Rar; liv) Provincie romană condusă de un legat3 (1).

LEGATORIE s.f. Provincie romană condusă de un legat. [Gen. -iei. / < lat. legatoria (provincia)].

LEGATORIE s. f. provincie romană condusă de un legat1 (1). (< lat. legatorie)

LEGĂTORIE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. 3. Ramură a industriei poligrafice care se ocupă cu legarea materialului tipărit. – Legător + suf. -ie.

legătorie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: legător + -ie] 1 Atelier dntr-o întreprindere în care se cartonează cărți, reviste etc. 2 Meserie a legătorului (1).

LEGĂTORIE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.

LEGĂTORIE, legătorii, s. f. Atelier sau secție într-o tipografie în care se cartonează, se broșează cărți, reviste etc. ♦ Meseria legătorului de cărți.

LEGĂTORIE ~i f. 1) Meseria legătorului de cărți. 2) Atelier sau întreprindere unde se leagă, se cartonează o carte, o revistă etc. [G.-D. legătoriei] /legător + suf. ~ie

legătorie f. atelierul legătorului.

legătoríe f. (după fr. reliure). Barb. Meseria de legător de cărțĭ. Prăvălia saŭ atelieru legătoruluĭ. – Curat rom. și ob. în popor scorțitorie.

Ortografice DOOM

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile (desp. -ri-i-)

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile

legătorie s. f., art. legătoria, g.-d. art. legătoriei; (ateliere) pl. legătorii, art. legătoriile

Argou

legătorie, legătorii s. f. (intl., înv.) riscul de a fi arestat; arestare iminentă.

Sinonime

LEGĂTORIE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)

legătorie s.f. <rar> cartonaj, <reg.> compactorie, <înv.> scorțitorie. În legătorie se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc.

LEGĂTORIE s. (rar) cartonaj, scorțitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărți.)

Intrare: legatorie
legatorie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legatorie
  • legatoria
plural
  • legatorii
  • legatoriile
genitiv-dativ singular
  • legatorii
  • legatoriei
plural
  • legatorii
  • legatoriilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: legătorie
legătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legătorie
  • legătoria
plural
  • legătorii
  • legătoriile
genitiv-dativ singular
  • legătorii
  • legătoriei
plural
  • legătorii
  • legătoriilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

legatorie, legatoriisubstantiv feminin

  • 1. Provincie romană condusă de un legat. DN
etimologie:

legătorie, legătoriisubstantiv feminin

  • 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (numai) singular Ramură a industriei poligrafice care se ocupă cu legarea materialului tipărit. DEX '09
  • 3. (numai) singular Meseria legătorului de cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Legător + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.