8 definiții pentru legănuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂNÚȚ, legănuțe, s. n. (Fam.) Legănel. – Leagăn + suf. -nuț.

legănuț sn [At: MARIAN, N. A. 43 / Pl: ~e / E: leagăn + -uț] 1-4 (Pop; șhp) Legănior (1-4). corectată

LEGĂNÚȚ, legănuțe, s. n. (Pop.) Legănel. – Leagăn + suf. -uț.

LEGĂNÚȚ, legănuțe, s. n. (Popular) Legănel. Copii mici în legănuț. ȘEZ. II 80.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legănúț (fam.) s. n., pl. legănúțe

legănúț s. n., pl. legănúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGĂNÚȚ s. (pop.) legănaș, legănuș. (~ pentru copil.)

LEGĂNUȚ s. (pop.) legănaș, legănuș. (~ pentru copil.)

Intrare: legănuț
legănuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legănuț
  • legănuțul
  • legănuțu‑
plural
  • legănuțe
  • legănuțele
genitiv-dativ singular
  • legănuț
  • legănuțului
plural
  • legănuțe
  • legănuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legănuț

etimologie:

  • Leagăn + sufix -uț.
    surse: DEX '09 DEX '98