16 definiții pentru leșnic leșniec lejnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Plasă de pescuit. [Var.: leșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”.

leșnic sm [At: DOSOFTEI, PS. 33/7 / V: lejn~, ~iec / Pl: (1-2) ~ici, (3) ~ice / E: mg lesnic] (Îrg) 1 Pândă. 2 (Pex) Loc ascuns unde cineva pândește. 3 (Reg) Plasă pentru pescuit Si: crâsnic2 (3).

LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”.

léșnic n., pl. e (d. leș 2 cu sufixu sl. -nic din crîsnic). Vechĭ. Leș, pîndă (pl. -cĭ, ca și azĭ în Mold. farmicĭ îld. farmece). Azĭ. Nord. Aleș, crîsnic (de prins pește). – Și lejnic. V. leșteŭ.

LÉȘNIEC s. n. v. leșnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

léșnic (reg.) s. n., pl. léșnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

léșnic, léșnice, s.n. (reg.) 1. unealtă de prins pește; crâsnic. 2. locul de pândă al vânătorului.

léșnic, leșnice, s.n. – (reg.) Loc de pândă a vânătorului. ♦ (top.) Leșnic, Lejnic, deal, pădure în Strâmtura (Vișovan, 2005). – Din ucr. lysnyk „pădurar” (Vișovan); din bg. leštnik „alun” (DEX); din magh. lesnic (MDA) < magh. lesni „a pândi”.

Intrare: leșnic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leșnic
  • leșnicul
  • leșnicu‑
plural
  • leșnice
  • leșnicele
genitiv-dativ singular
  • leșnic
  • leșnicului
plural
  • leșnice
  • leșnicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leșniec
  • leșniecul
  • leșniecu‑
plural
  • leșniece
  • leșniecele
genitiv-dativ singular
  • leșniec
  • leșniecului
plural
  • leșniece
  • leșniecelor
vocativ singular
plural
lejnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leșnic leșniec lejnic

etimologie: