LAVOAR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

lavoar sn [At: (a. 1841). DOC. EC. 750 / V: (reg) ~vor, lăvor, lovor, răvol / Pl: ~e, ~uri / E: fr lavoir] 1 Mobilă de toaletă pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2 Recipient montat într-o încăpere, prevăzut cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălat Si: chiuvetă, lavabou. 3 (Reg) Lighean.

* LAVOAR (pl. -re) sn. 🛋 Mobilă pe care stă ligheanul cu apă de spălat și alte obiecte de toaletă (🖼 2837): același ~ de fier, cu lighienul și ibricul de tuciu (VLAH.) [fr. lavoir].

LAVOAR, lavoare, s. n. 1. Mobilă de toaletă, pe care se află ligheanul și celelalte obiecte necesare pentru spălat. 2. Recipient montat într-o încăpere prevăzută cu o sursă de apă și cu un canal de evacuare, care servește la spălatul curent al oamenilor; lavabou, chiuvetă. – Din fr. lavoir.

LAVOAR, lavoare, s. n. Mobilă de toaletă, pe care se află lighean, cană și alte obiecte necesare pentru spălat. În toată casa un pat, un divan, un lavoar de tablă. GALAN, B. I 263. Raza [lunei]... Luminează un lavoar Cu flacoane scumpe. TOPÎRCEANU, P. O. 100. Același lavoar de fier, cu ligheanul și ibricul de tuci smălțuit. VLAHUȚĂ, O. AL. II 18. – Pronunțat: -voar.

LAVOAR s.n. Mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat. [Pron. -a-voar, pl. -re, -ruri. / < fr. lavoir].

LAVOAR s. n. mobilă de toaletă unde se țin ligheanul, cana și alte obiecte pentru spălat; lavabou (1). (< fr. lavoir)

LAVOAR ~e n. 1) Mobilă de toaletă, de înălțimea unei mese, pe care se află ligheanul și obiectele necesare pentru spălat. 2) Recipient conectat la o sursă de apă și dotat cu un canal de evacuare, care servește la spălatul oamenilor; lavabou. [Sil. -voar] /<fr. lavoir

lavoar n. mobilă de toaletă (= fr. lavoir).

*lavoár, V. lavabo.

*lavabó și lavoár n., pl. e (fr. lavabo, mobila la care te spelĭ și lavoir, locu unde spală femeile la rîŭ). Barb. Spălător (mobila saŭ camera).

lavoar (desp. -voar) s. n., pl. lavoare

lavoar (-voar) s. n., pl. lavoare

lavoar s. n. (sil. -voar), pl. lavoare

lavoar

lavoar, -re.

LAVOAR s. 1. v. chiuvetă. 2. v. spălător.

lavoar s.n. 1 lavabou, spălător. 2 chiuvetă, lavabou s.n. <astăzi rar> toaletă, <înv. și reg.> lighean, <reg.> răvar. 3 spălător. Lavoarele din căminele studențești sunt bine întreținute.

LAVOAR s. 1. chiuvetă, lavabou, (astăzi rar) toaletă. (~ pentru spălat.) 2. spălător. (~ comun.)

lavoar, lavoare, (lavor, lăvor, lăvoar), s.f. – Vas de tablă utilizat pentru spălatul pe față; lighean. – Din fr. lavoir „spălătorie publică; lighean, chiuvetă” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < lat. lavo, lavare „a se spăla, a se îmbăia”.

lavoar, -e, (lavor, lăvor, lăvoar), s.f. – (înv.) Vas de tablă utilizat pentru spălatul pe față; lighean. – Lat. lavo, lavare „a se spăla, a se îmbăia”, cf. fr. lavoir „lighean, chiuvetă”.