9 definiții pentru lavalieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos. 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar. [Pr.: -li-e-] – Din fr. lavallière.

lavalie sf [At: ANGHEL, PR. 143 / Pl: ~re / E: fr lavallière] 1 (Înv) Cravată în formă de fundă, ale cărei capete scurte atârnă, care se purta la începutul secolului trecut. 2 Microfon care se atașează la rever sau la buzunar.

LAVALIÉRĂ, lavaliere, s. f. Cravată care se înnoadă în formă de fundă, lăsîndu-se să-i atîrne în jos capetele. Lavaliera vînătă... îi acoperea gulerul tare și înalt. REBREANU, R. I 18. O lavalieră... ca un fluture de doliu îi flutura veșnic pe piept. ANGHEL, PR. 143. – Pronunțat: -li-e-.

LAVALIÉRĂ s.f. Cravată înnodată ca o fundă și cu capetele lăsate în jos. [Pron. -li-e-. / < fr. lavallière].

LAVALIÉRĂ s. f. 1. cravată înnodată ca o fundă, cu capetele lăsate în jos. 2. microfon de formă alungită care se atașează la rever sau într-un buzunar de la piept celor care participă la emisiuni organizate de televiziune. (< fr. lavallière)

lavaliéră s. f. (telev.) Microfon de formă alungită care se atașează persoanelor care participă la emisiuni organizate de televiziune, fie agățându-se la gât, fie într-un buzunar de la piept ◊ „Ați pus participanților la discuție lavaliera?” (de la lavalieră, prin analogie de formă)

LAVALIÉRĂ ~e f. Cravată care se înnoadă în formă de fundă, ale cărei capete atârnă în jos. [Sil. -li-e-] /<fr. lavalliere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lavaliéră (-li-e-) s. f., g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

lavaliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. lavaliérei; pl. lavaliére

Intrare: lavalieră
lavalieră substantiv feminin
  • silabație: -li-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lavalie
  • lavaliera
plural
  • lavaliere
  • lavalierele
genitiv-dativ singular
  • lavaliere
  • lavalierei
plural
  • lavaliere
  • lavalierelor
vocativ singular
plural

lavalieră

  • 1. Cravată lată înnodată în formă de fundă, ale cărei capete, scurte, atârnă în jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Lavaliera vînătă... îi acoperea gulerul tare și înalt. REBREANU, R. I 18.
      surse: DLRLC
    • O lavalieră... ca un fluture de doliu îi flutura veșnic pe piept. ANGHEL, PR. 143.
      surse: DLRLC
  • 2. Microfon care se atașează la rever sau la buzunar.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: