LAVALIERĂ, lavaliere, s. f. Cravată care se înnoadă în formă de fundă, lăsîndu-se să-i atîrne în jos capetele. Lavaliera vînătă... îi acoperea gulerul tare și înalt. REBREANU, R. I 18. O lavalieră... ca un fluture de doliu îi flutura veșnic pe piept. ANGHEL, PR. 143. – Pronunțat: -li-e-.