8 definiții pentru latir

latir sm [At: BRANDZA, FL. 80 / E: lat lathyrus] Diferite specii de plante din familia leguminoaselor, cu tulpina lungă, uneori agățătoare, cu flori divers colorate, folosite în alimentația omului sau ca furaj pentru animale.

LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus salivus). – Din lat. lathyrus (denumirea științifică a plantei).

LATÍR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus sativus). – Din lat. lathyrus (nume științific).

LATÍR s.m. Plantă erbacee leguminoasă cu tulpina lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus].

LATÍR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LATÍR (< lat.; {s} gr. lathyros „măzăriche”) s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze penat-compuse, inflorescență în racem pedunculat, flori violete, roz, albe sau galbene, care au porțiunea liberă a filamentelor staminelor de aceeași lungime. Pot fi furajere (Lathyrus sativus), ornamentale (Lathyrus odoratus) etc. Specia furajeră este foarte rezistentă la secetă și se cultivă mult în India, Spania și N Africii.

Intrare: latir
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • latir
  • latirul
  • latiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • latir
  • latirului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)