LATIR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus salivus). – Din lat. lathyrus (denumirea științifică a plantei).

latir sm [At: BRANDZA, FL. 80 / E: lat lathyrus] Diferite specii de plante din familia leguminoaselor, cu tulpina lungă, uneori agățătoare, cu flori divers colorate, folosite în alimentația omului sau ca furaj pentru animale.

LATIR s. m. Plantă erbacee furajeră din familia leguminoaselor, cu tulpina târâtoare și ramificată, cu frunzele terminate cu un cârcel și cu flori albastre, violete, roz, albe sau galbene (Lathyrus sativus). – Din lat. lathyrus (nume științific).

LATIR s.m. Plantă erbacee leguminoasă cu tulpina lungă, tîrîtoare și foarte ramificată, avînd flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus].

LATIR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros)

!latir s. m., pl. latiri

latir s. m.

latir s. m.

LATÍR (< lat.; {s} gr. lathyros „măzăriche”) s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze penat-compuse, inflorescență în racem pedunculat, flori violete, roz, albe sau galbene, care au porțiunea liberă a filamentelor staminelor de aceeași lungime. Pot fi furajere (Lathyrus sativus), ornamentale (Lathyrus odoratus) etc. Specia furajeră este foarte rezistentă la secetă și se cultivă mult în India, Spania și N Africii.

latir s.m. (bot.) 1 Lathyrus sativus; mazăre-furajeră. 2 Lathyrus odoratus; indrușaim, sângele-voinicului (v. sânge), <rar> sânge-de-voinic, <reg.> floare-de-mazăre, hărăgică, măzărată (v. măzărat), măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi, măzăruică, oreșniță, pejmă. 3 (rar) v. Lintea-pratului (v. linte) (Lathyrus pratensis). 4 (rar) v. Oreșniță (Lathyrus tuberosus). 5 (reg.) v. Bob-de-țarină (v. bob¹) (Lathyrus sylvester).