2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Latin (2). – Latin + suf. -esc.

latinesc, ~ească [At: URECHE, L. 61 / V: (înv) lăt~, let~ / Pl: ~ești / E: latin + -esc] 1-9 a Latin (24-29, 31, 34-35). 10-11[1] sf Latină (32-33).

  1. În original 16-17 (numerotare incorectă sau, posibil, sensurile 10-15 au fost omise). — cata

LATINÉSC, -EÁSCĂ, latinești, adj. Care se referă la limba și la literatura romanilor; latin. Vorbesc ei cu mare dragoste pe limbă latinească. SADOVEANU, Z. C. 84. Racle mîndre-mpărătești Purtînd semne latinești. ALECSANDRI, P. P. 21. – Variantă: lătinesc, -eáscă (TEODORESCU, P. P. 171) adj.

latinesc a. ce ține de limba latină: vorbe latinești ║ adv. latinește, în limba latină.

*latinésc, -eáscă adj. Latin. – Vechĭ lătinesc.

latini vt [At: DDRF / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: latin] (Îvr) 1-2 A latiniza (1-2).

LĂTINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. latinesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști

latinésc adj. m., f. latineáscă; pl. m. și f. latinéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LATINI, Brunetto (c. 1220-c. 1294), erudit și om politic florentin. Magistrul lui Dante. Poeme didactice, o lucrare enciclopedică în franceză („Cărțile comorii”). Partizan al grupării politice a guelfilor; între 1260 și 1266 a trăit în exil în Franța.

Intrare: latinesc
latinesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • latinesc
  • latinescul
  • latinescu‑
  • latinească
  • latineasca
plural
  • latinești
  • latineștii
  • latinești
  • latineștile
genitiv-dativ singular
  • latinesc
  • latinescului
  • latinești
  • latineștii
plural
  • latinești
  • latineștilor
  • latinești
  • latineștilor
vocativ singular
plural
lătinesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătinesc
  • lătinescul
  • lătinească
  • lătineasca
plural
  • lătinești
  • lătineștii
  • lătinești
  • lătineștile
genitiv-dativ singular
  • lătinesc
  • lătinescului
  • lătinești
  • lătineștii
plural
  • lătinești
  • lătineștilor
  • lătinești
  • lătineștilor
vocativ singular
plural
Intrare: latini
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • latini
  • latinire
  • latinit
  • latinitu‑
  • latinind
  • latinindu‑
singular plural
  • latinește
  • latiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • latinesc
(să)
  • latinesc
  • latineam
  • latinii
  • latinisem
a II-a (tu)
  • latinești
(să)
  • latinești
  • latineai
  • latiniși
  • latiniseși
a III-a (el, ea)
  • latinește
(să)
  • latinească
  • latinea
  • latini
  • latinise
plural I (noi)
  • latinim
(să)
  • latinim
  • latineam
  • latinirăm
  • latiniserăm
  • latinisem
a II-a (voi)
  • latiniți
(să)
  • latiniți
  • latineați
  • latinirăți
  • latiniserăți
  • latiniseți
a III-a (ei, ele)
  • latinesc
(să)
  • latinească
  • latineau
  • latini
  • latiniseră
latina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

latinesc lătinesc

  • 1. Latin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: latin (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vorbesc ei cu mare dragoste pe limbă latinească. SADOVEANU, Z. C. 84.
      surse: DLRLC
    • Racle mîndre-mpărătești Purtînd semne latinești. ALECSANDRI, P. P. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Latin + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09