2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

lacșă sf vz lașcă

lască1 sf [At: (a. 1703) FN 118 / Pl: laște și lăști / E: pn laska] (Îvr) Favoare.

lască2 sf [At: (a. 1726) BOGDAN, C. M. 159 / Pl: ? / E: rs ласка] (Zlg; îvr) Nevăstuică (Mustela nivalis).

lască3 sf [At: BORZA, D. 136 / Pl: ? / E: nct] (Bot; îs) ~ca broaștei Broscariță (Potamogeton natans). corectat(ă)

lașcă sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) lacșă, loacșă, locșă, loș~ / Pl: ~ște, lăști / E: mg laska, ceh lakža, ucr локша] 1 (Reg; mpl) Tăieței. 2-3 (Ban; îf lacșă, loacșă) Gălușcă (de făină). 4 (Trs; lpl) Colțunaș (1).

loacșă sf vz lașcă

loască2 sf vz lașcă

loască1 sf [At: LB / Pl: loaște / E: pbl ger Los] (Îvr) 1 Noroc. 2 Soartă.

locșă sf vz lașcă

láscă f., pl. laște saŭ lăștĭ (pol. rut. laska). Vechĭ. Favoare, grație.

Etimologice

lacșă (-e), s. f. – (Banat) Un fel de tăieței. Mag. laksa (Candrea; DAR).

lască s. f. – (Înv.) Grație, favoare, hatîr. Pol., rut., rus. laska (Tiktin). – Der. lascav (var. lascăv), adj. (generos, darnic), din bg., rut. laskav, pol. laskawy, rus. laskovyj.

lașcă s. f. – Tăiței. Mag. laska (DAR). În Trans., cf. lacșe.

Sinonime

LASCĂ s. v. favoare, protecție.

Iască s.f. (înv.) v. Favoare. Protecție,

lască s. v. FAVOARE. PROTECȚIE.

Arhaisme și regionalisme

LASCĂ s.f. (Mold.) Bunătate, favoare. Mare cătră Dumnedzău avea Iască. CD 1698, 12v. Și tot de același neam sînt si cei cu Iască minciunoasă. BUCOAVNĂ 1775, 56r; cf. CD 1770, 14r. Etimologie: ucr. laska. Vezi și Iascăv, lăscui. Cf. b u n e ț e.

lașcă s.f. (reg.) tăiței.

láșcă, laște, s.f. (reg.) Tăieței; răstăuțe, tojmaj: „Doba, doba, laștile, / Mâni-alată-s Paștile” (D. Pop, 1978: 379). – Din magh. laska „tăieței” (DA, după DER; MDA).

lașcă, laște, s.f. – (reg.; gastr.) Tăieței; răstăuțe, tojmaj: „Ai făcut niște lășcuță, / Le poți duce-n tileguță” (Memoria, 2001: 110); „Doba, doba, laștile, / Mâni-alată-s Paștile” (D. Pop, 1978: 379). – Din magh. laska „tăieței” (Papahagi; DA, cf. DER; MDA).

lașcă, laște, s.f. – (gastr.) Tăieței; răstăuțe, tojmaj: „Ai făcut niște lășcuță, / Le poți duce-n tileguță” (Memoria 2001: 110). – Din magh. laska „tăieței” (Papahagi, DA).

Intrare: lască
lască
invariabil (I1)
  • lască
Intrare: lașcă
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lașcă
  • lașca
plural
  • laște
  • laștele
genitiv-dativ singular
  • laște
  • laștei
plural
  • laște
  • laștelor
vocativ singular
plural
loacșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
loască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locșă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.