lască¹ sf [At: (a. 1703) FN 118 / Pl: laște și lăști / E: pn laska] (Îvr) Favoare.

lască² sf [At: (a. 1726) BOGDAN, C. M. 159 / Pl: ? / E: rs ласка] (Zlg; îvr) Nevăstuică (Mustela nivalis).

lască³ sf [At: BORZA, D. 136 / Pl: ? / E: nct] (Bot; îs) ~ca broaștei Broscariță (Potamogeton natans). corectat(ă)

láscă f., pl. laște saŭ lăștĭ (pol. rut. laska). Vechĭ. Favoare, grație.

lască s. f. – (Înv.) Grație, favoare, hatîr. Pol., rut., rus. laska (Tiktin). – Der. lascav (var. lascăv), adj. (generos, darnic), din bg., rut. laskav, pol. laskawy, rus. laskovyj.

LASCĂ s. v. favoare, protecție.

lască s. v. FAVOARE. PROTECȚIE.

Iască s.f. (înv.) v. Favoare. Protecție,

LASCĂ s.f. (Mold.) Bunătate, favoare. Mare cătră Dumnedzău avea Iască. CD 1698, 12^v. Și tot de același neam sînt si cei cu Iască minciunoasă. BUCOAVNĂ 1775, 56^r; cf. CD 1770, 14^r. Etimologie: ucr. laska. Vezi și Iascăv, lăscui. Cf. b u n e ț e.