Definiția cu ID-ul 951283:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
lașcă, laște, s.f. – (reg.; gastr.) Tăieței; răstăuțe, tojmaj: „Ai făcut niște lășcuță, / Le poți duce-n tileguță” (Memoria, 2001: 110); „Doba, doba, laștile, / Mâni-alată-s Paștile” (D. Pop, 1978: 379). – Din magh. laska „tăieței” (Papahagi; DA, cf. DER; MDA).