9 definiții pentru laringofon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

LARINGOFÓN, laringofoane, s. n. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion. – Din fr. laryngophone.

laringofon sn [At: LTR2 / Pl: ~oane / E: fr laryngophone] Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile radio din tanc sau din avion.

LARINGOFÓN s.n. Microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, folosit de obicei în telefonia prin radio din tanc sau din avion. [< fr. laryngophone, cf. gr. larynx – laringe, phone – sunet].

LARINGOFÓN s. n. microfon care se aplică pe gât în dreptul laringelui, în telefonia prin radio din tanc, avion etc. (< fr. laryngophone)

laringofón s. n. Microfon aplicat în dreptul laringelui (utilizat mai ales în transmisiile din avion și din tanc) ◊ „(Vând) laringofon, Fram, calorifer electric.” R.l. 28 VII 78 p. 4 (din fr., engl. laryngophone, rus. laringofon; L; LTR, DTP; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laringofón s. n., pl. laringofoáne

laringofón s. n., pl. laringofoáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LARINGOFON aparat de tipul microfonului, care se aplică pe gât, în dreptul laringelui. Vibrațiile coardelor vocale se transmit direct și nu prin intermediul aerului, ca la microfon. Laringofonul, deși nu permite captarea altor zgomote, are o fidelitate inferioară microfonului.

LARINGO- „laringe, laringian”. ◊ gr. larynx, ngos „laringe, gîtlej” > fr. laringo-, germ. id., engl. id. > rom. laringo-.~cel (v. -cel2), s. n., tumoare a laringelui; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a laringelui; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care transformă oscilațiile laringelui în semnale electrice, utilizat în telefonia prin radio din tanc sau din avion; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în laringologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia laringelui; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramoliție a laringelui; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a laringelui; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a laringelui; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., laringocel care conține puroi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a laringelui; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a laringelui; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de sutură a laringelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a laringelui; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical cu care se examinează laringele; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a laringelui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a laringelui; ~stroboscop (v. strobo-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru studiul mobilității corzilor vocale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument întrebuințat în laringotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a laringelui; ~traheotomie (v. traheo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a părții inferioare a laringelui și a traheii; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare patologică a mucoasei laringale.

Intrare: laringofon
laringofon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laringofon
  • laringofonul
  • laringofonu‑
plural
  • laringofoane
  • laringofoanele
genitiv-dativ singular
  • laringofon
  • laringofonului
plural
  • laringofoane
  • laringofoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

laringofon

  • 1. Microfon care se aplică pe gât, în dreptul laringelui, folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din avion.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: