2 intrări
26 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
laring[1] s vz laringe corectat(ă)
- În original, cuv. neaccentuat. Am adăugat totuși un posibil accent — LauraGellner
LARING- v. laringo-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LARINGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
laringa[1] s vz laringe corectat(ă)
- În original, cuv. neaccentuat. Am adăugat totuși un posibil accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
laringe sn [At: CANTEMIR, IST. 160 / V: (înv) laring[1], ~nga, ~ngs, ~nx / Pl: ~ / E: lat larynx, it laringe] (Atm) Organ de forma unui tub, alcătuit din mai multe cartilaje articulate între ele, situat între trahee și baza limbii și care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale.
- În original, fără accent. Am adăugat totuși un posibil accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
larings sn vz laringe
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
larinx sn vz laringe
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGE s. m. Partea superioară a traheii, formată din cartilaje, la capătul căreia sînt situate coardele vocale; (popular) gîtlej, beregată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGE s.n. Organ situat în partea superioară a traheii, unde se găsesc coardele vocale. [Pl. invar., var. larinx s.n. / < it. laringe, cf. fr., gr. larynx].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) laringe”, „al laringelui”. [Var. laring-. / < fr. laryngo-, it. laringo-, cf. gr. larynx].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINX s.n. v. laringe.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LARINGE s. n. partea superioară a traheii, organ al fonației. (< it. laringe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LARING(O)- elem. „laringe”. (< fr. laryng/o/-, cf. gr. larynx, -ngos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LARINGE ~ n. Partea superioară a traheii unde se găsesc și coardele vocale. /<it. laringe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
larinx n. organul vocii și al respirațiunii, constituit de partea superioară a traheei-artere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*larínge n., pl. tot așa, ca meninge și faringe (vgr. larygx, láryggos, m.). Anat. Organu esențial al vociĭ (gîtu, gîtleju), format din maĭ multe pĭese mobile unele peste altele, în partea de sus a traheiĭ artere: cea maĭ mică iritațiune a laringeluĭ provoacă tuse. – Și larinx, pl. urĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
laringe s. n., art. laringele; pl. laringe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
laringe s. n., pl. laringe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
laringe s. n., pl. laringe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
laringe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
laringe, -ge.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LARINGE s. (ANAT.) (pop.) beregată, gâtlej, înghițitoare, (reg.) gâtiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LARINGE s. (ANAT.) (pop.) beregată, gîtlej, înghițitoare, (reg.) gîtiță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
LARING-, v. LARINGO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare a laringelui.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
LARINGO- „laringe, laringian”. ◊ gr. larynx, ngos „laringe, gîtlej” > fr. laringo-, germ. id., engl. id. > rom. laringo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare a laringelui; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a laringelui; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care transformă oscilațiile laringelui în semnale electrice, utilizat în telefonia prin radio din tanc sau din avion; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în laringologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia laringelui; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramoliție a laringelui; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a laringelui; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a laringelui; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., laringocel care conține puroi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a laringelui; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a laringelui; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de sutură a laringelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a laringelui; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical cu care se examinează laringele; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a laringelui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a laringelui; ~stroboscop (v. strobo-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru studiul mobilității corzilor vocale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument întrebuințat în laringotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a laringelui; ~traheotomie (v. traheo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a părții inferioare a laringelui și a traheii; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare patologică a mucoasei laringale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LARÍNGE (< it.) s. n. Organul esențial al fonației, care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. Reprezintă primul segment al căilor respiratorii, fiind un conduct aerian, interpus între faringe și trahee, în partea mediană și anterioară a gâtului, format din mai multe cartilaje articulate între ele și puse în mișcare de un aparat muscular complex. Orificiul superior al l., denumit glotă, este închis în momentul deglutiției de epiglotă. Sin. (pop.) beregată.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N30) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
laringe, laringesubstantiv neutru
- 1. Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră și coardele vocale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: beregată gâtiță gâtlej înghițitoare
etimologie:
- laringe DEX '09 DEX '98 DN
- larynx DEX '09 DEX '98 DN
laringoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) laringe”, „al laringelui”. DN
etimologie:
- laryngo- DN