8 definiții pentru lanternou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.

lanternou sn [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: fr lanterneau] 1 Porțiune mai ridicată din acoperișul unei clădiri industriale, comerciale etc., prevăzută cu numeroase ferestre pentru a permite luminarea și aerisirea interiorului Si: luminator. 2 Turn cu deschideri laterale sau cu multe ferestre, construit deasupra unei cupole sau a unui edificiu monumental pentru luminarea și aerisirea interiorului Si: lanternă (11).

LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, a unei săli etc. mai ridicată și prevăzută cu ferestre numeroase, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii.

LANTERNÓU s.n. Turn cu colonete așezat în vârful unui dom, al unui edificiu. ♦ Element de construcție așezat pe acoperișul unei hale pentru iluminare și aerisire. [< fr. lanterneau].

LANTERNÓU s. n. mică lanternă (3) pe acoperișul unei hale, pe cupola unui dom. (< fr. lanterneau)

LANTERNÓU ~ri n. 1) Parte mai ridicată a acoperișului unei clădiri, prevăzută cu multe ferestre pentru ventilare și iluminare. 2) Turn mic cu colonete așezat în vârful unui edificiu. /<fr. lanterneau


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuri

Intrare: lanternou
lanternou substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lanternou
  • lanternoul
  • lanternou‑
plural
  • lanternouri
  • lanternourile
genitiv-dativ singular
  • lanternou
  • lanternoului
plural
  • lanternouri
  • lanternourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lanternou

  • 1. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lanternă luminator
  • 2. Turn cu colonete așezat în vârful unui dom, al unui edificiu.
    surse: DN

etimologie: