2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță. – Din fr. lancette.

lanse sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: lansare + mulinetă] Undiță prevăzută cu mulinetă și năluci, folosită de obicei pentru pescuitul peștilor răpitori prin aruncarea la mare distanță.

LANSÉTĂ, lansete, s. f. Undiță prevăzută cu năluci și mulinetă, folosită de obicei pentru pescuitul peștilor răpitori prin aruncarea la mare distanță. – Din fr. lancette.

LANSÉTĂ s.f. 1. Undiță semimecanică pentru pescuitul peștilor de apă dulce sau al celor marini răpitori. 2. (Arhit.) Arc frânt foarte ascuțit, care determină deschideri înalte și înguste. 3. (Rar) V. lanțetă. [< fr. lancette].

LANSÉTĂ s. f. 1. undiță cu dispozitiv mecanic care permite derularea firului de pe tamburul mulinetei. 2. (arhit.) arc frânt foarte ascuțit, care determină deschideri înalte și înguste. (< fr. lancette)

LANSÉTĂ lansete f. Undiță care se poate arunca la distanță mare. /v. a lansa[1]

  1. Formulare a definiției cam nepotrivită. Nu întreaga undiță se aruncă, ci doar cârligul (cu momeala). — gall

LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

lanțe sf [At: CUGETĂRI, I, 67v/27 / V: (îvr) ~nce~, ~ță / Pl: ~te / E: fr lancette, ger Lanzette, it lancetta] 1-2 (Înv; șhp) Lăncioară (1-2). 3 (Lsg; reg) Dans popular cu ritm de sârbă, la care participă două perechi dispuse față în față. 4 (Reg) Melodie după care se execută lanțeta (3). 5 Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc. Si: (tcî) nișter Vz bisturiu, scalpel, scarificator, stricnea. 6 (Fig) Bisturiu. 7 Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. 8 (Aht) Ogivă. 9 (Zlg) Fiecare dintre penele lungi și subțiri, cu un colorit viu, din jurul gâtului și de pe spate la unele păsări.

LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical avînd o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite și care se folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument de metal cu care se netezesc și se rectifică formele de turnare în turnătoriile de metal.

LANȚÉTĂ s.f. 1. Lamă plată și foarte ascuțită, folosită ca instrument chirurgical pentru vaccinări, incizii etc. 2. Unealtă folosită în turnătorie la repararea formelor. [Pl. -te, var. lansetă s.f. / < fr. lancette, germ. Lanzette].

LANȚÉTĂ s. f. 1. lamă plată și foarte ascuțită, instrument pentru vaccinări, incizii etc. 2. unealtă dintr-o tijă cu capetele în formă de lopățică, la repararea formelor în turnătorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări. (< germ. Lanzette, fr. lancette)

LANȚÉTĂ ~e f. 1) Instrument chirurgical constând dintr-o lamă cu două tăișuri, folosit la vaccinări, incizii etc. 2) Unealtă în formă de lopată mică, folosită pentru nivelarea și netezirea formelor într-o turnătorie. /<germ. Lanzette, fr. lancette

lanțetă f. instrument de chirurgie spre a deschide o rană, a tăia un abces, etc. (fr. lancette).

*lanțétă f., pl. e (ngr. lantsétta, d. it. lancetta, dim. d. lancia, lance; fr. lancette, germ. lanzette, rus. lancét. Cp. cu clistir, rețetă). Cuțit chirurgic (stricnea, sîmcea) care servește la deschis o vînă, la vaccinat, la tăĭat un buboĭ ș. a. V. nișter, scarificator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lansétă (undiță) s. f., g.-d. art. lansétei; pl. lanséte

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte

arată toate definițiile

Intrare: lansetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lanse
  • lanseta
plural
  • lansete
  • lansetele
genitiv-dativ singular
  • lansete
  • lansetei
plural
  • lansete
  • lansetelor
vocativ singular
plural
Intrare: lanțetă
lanțetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lanțe
  • lanțeta
plural
  • lanțete
  • lanțetele
genitiv-dativ singular
  • lanțete
  • lanțetei
plural
  • lanțete
  • lanțetelor
vocativ singular
plural
lancetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțătă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lanse
  • lanseta
plural
  • lansete
  • lansetele
genitiv-dativ singular
  • lansete
  • lansetei
plural
  • lansete
  • lansetelor
vocativ singular
plural

lansetă

  • 1. Undiță prevăzută cu mulinetă, cu care se poate arunca năluca la mare distanță.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. arhitectură Arc frânt foarte ascuțit, care determină deschideri înalte și înguste.
    surse: DN
  • surse: DN

etimologie:

lanțetă lancetă lanțătă lansetă

  • 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care se folosește la vaccinări, incizii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: nișter
  • 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări.
    surse: MDN '00

etimologie: