langalắu, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. (reg.) Plăcintă din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine. – Din magh. lángoló „trecut prin flacără; încins” (DA, după DER).

langalău, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. – (reg.; gastr.) Plăcintă din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine (Odobescu, 1973). – Din magh. lángoló „trecut prin flacără; încins” (DA, cf. DER).

langalău, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. – (gastr.) Plăcinte din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine (Odobescu 1973). – Din magh. lángoló „trecut prin flacără” (DA cf. DER).