13 definiții pentru landou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

landou sn [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / Pl: ~ri / E: fr landau] 1 Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2 Cărucior pentru copii, mare și acoperit.

LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.

LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură mare și luxoasă, cu patru locuri așezate față în față și cu capotă formată din două părți, fiecare putînd fi ridicată și coborîtă după voie. Ulița se umpluse de un șir interminabil de trăsuri și landouri. CĂLINESCU, N. 21. Doctorul Mazîlu, de douăzeci și cinci de ani, în fiecare început de iunie debarca aici, dintr-un landou vast și prăfuit. C. PETRESCU, Î. II 243. Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari. NEGRUZZI, S. I 37. 2. Cărucior mare și confortabil de copil.

LANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraș în Germania].

LANDÓU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare și închis. (< fr. landou)

LANDÓU ~ri n. 1) înv. Trăsură luxoasă cu capota pliabilă, având patru locuri așezate față în față. 2) Cărucior acoperit pentru copiii mici. /<fr. landau

*landóŭ n., pl. urĭ (fr. landau, d. Landau, un oraș din Germania, unde acest fel de trăsurĭ aŭ fost fabricate mai întîĭ). Un fel de trăsură boĭerească cu doŭă canapele, ca și berlina, și care, după voință poate fi acoperită, ca cupeurile, saŭ descoperită (rădvan).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LANDOU s. cărucior, căruț, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

landóu (landóuri), s. n. – Cărucior de copil. Fr. landau; finala ca în carou, erou etc.

Intrare: landou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • landou
  • landoul
  • landou‑
plural
  • landouri
  • landourile
genitiv-dativ singular
  • landou
  • landoului
plural
  • landouri
  • landourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)