14 definiții pentru lan

lan1 sn [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 17 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: ucr лан cf pn lan, rs лан] 1 Suprafață întinsă de teren arabil, cultivat cu același fel de plante de cultură Si: ogor. 2 (Lsg; csc) Plante semănate pe acest teren Si: holdă, semănătură. 3 (Reg; îs) ~ de fier Cormană. 4 (Fig) Spațiu nesfârșit.

lan3- [At: DN3 / E: it lani, fr lani] Element prim de compunere savantă cu sensul „lână”.

lan2 [At: PUȘCARIU, L. R. I, 291 / Pl: (1) ~uri, (2) (reg) ~i / E: ns cf srb lanac] 1 sn (Reg) Lanț gros din fier folosit ca piedică la căruță, pentru legat lemnele etc. 2 sm Funie cu care se înhamă caii înaintași la oiștea unei trăsuri.

LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

LAN, lanuri, s. n. Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante (în special cereale); holdă; p. ext. plantele semănate pe acest teren (și aflate într-un stadiu înaintat de creștere). – Din ucr. lan.

LAN, lanuri, s. n. Cîmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); p. ext. plantele semănate pe acel cîmp. Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc Bogate din ogorul rominesc. BENIUC, V. 55. Valurile verzi de grîie legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lîngă limanuri. EMINESCU, O. I 144. Acolo-i lanu de popușoi. ALECSANDRI, T. I 251. ◊ Fig. Lan de nădejdiculcat de vînt. TOMA, C. V. 235. Avea Ileana ochi din soare Și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122.

LAN s. 1. holdă, ogor. (Un ~ de secară.) 2. (la pl.) grâne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

LAN- Element prim de compunere savantă cu sensul de „lână”. [Var. lani-, lano-. / < it., fr. lani, cf. lat. lana].

lan (lánuri), s. n.1. Lanț, cablu. – 2. Semănătură, pămînt arabil. Sl. (pol., rut., rus.) lan „lanț” (Cihac, II, 165; Tiktin; DAR); pentru sensul al doilea, cf. curea, funie, prăjină, lanț. Cf. lanț.

LAN ~uri n. 1) Teren agricol semănat cu același fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grâu. /<ucr., pol. lan

lan n. Mold. câmp mare semănat, ogor întins: lanul lung și verde cu grâul răsărit Al. [Pol. LAN].

lan n., pl. urĭ (vgerm. *lann, land, țară, regiune rurală, de unde și rut. rus. lan, pol. lan, ceh. lán, pl. lany, cîmpurĭ. Cp. cu ban. V. și Bern. 1, 705). Holdă, ogor întins: un lan de grîŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LAN s. 1. holdă. (Un ~ de rapiță.) 2. (la pl.) grîne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

Intrare: lan
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lan
  • lanul
  • lanu‑
plural
  • lanuri
  • lanurile
genitiv-dativ singular
  • lan
  • lanului
plural
  • lanuri
  • lanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)