laminar, ~ă a [At: COBÎLCESCU, G. 27 / Pl: ~i, ~e / E: fr laminaire] 1 Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. 2 (Fiz; îs) Curgere ~ă Curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente.

laminare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: lamina] 1 Prelucrare prin deformare plastică cu ajutorul laminorului (1) a unui material căruia i se modifică forma, dimensiunile și structura Si: laminaj (1), laminat¹ (1). 2 Proces tehnologic de filare a fibrelor textile care constă în subțierea, întinderea și omogenizarea lor cu ajutorul laminorului (2) Si: laminaj (2), laminat¹ (2).

laminaria sf [At: ENC. ROM. / G-D: ~iei / Pl: ~ii / E: lat laminaria] 1 Gen de algă brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria). 2 Plantă care face parte din genul laminaria (1).

LAMINAR, -Ă, laminari, -e, adj. (Numai în expr.) Curgere laminară = curgere a unui fluid în care particulele alunecă una față de cealaltă în straturi paralele cu direcția curgerii.

LAMINARE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina.

LAMINAR, -Ă adj. Compus din lamele paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. [Cf. fr. laminaire].

LAMINARE s.f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminaj; laminat. [< lamina].

LAMINARIE s.f. Algă brună marină, folosită în chirurgie pentru dilatarea anumitor căi fistuloase. [Gen. -iei. / < lat. laminaria, cf. fr. laminaire].

LAMINAR, -Ă adj. alcătuit din lamele sau straturi paralele. ♦ curgere ~ă = curgere a unui fluid în fire paralele cu direcția mișcării lui. (< fr. laminaire)

LAMINARE s. f. 1. acțiunea de a lamina; laminaj (1); laminat. 2. metodă de restaurare prin placarea ambelor părți ale unei file-document cu folii sintetice transparente. (< lamina)

LAMINARIA s. f. algă brună din mările reci, cu talul lung în formă de panglică. (< lat. laminaria)

LAMINAR ~ă (~i, ~e) Care este alcătuit din lamele sau din straturi paralele. /<fr. laminaire

LAMINARIA f. 1) Gen de alge brune din mările reci, cu talul lung, comestibilă, folosită la extragerea iodului și a bromului, ca îngrășământ organic. 2) Alga din acest gen. /Cuv. lat.

laminar adj. m., pl. laminari; f. laminară, pl. laminare

laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări

laminaria (desp. -ri-a) s. f., g.-d. laminarii, art. laminariei

laminar adj. m., pl. laminari; f. laminară, pl. laminare

laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări

laminaria (-ri-a) s. f., g.-d. laminarii, art. laminariei

laminar adj. m., pl. laminari; f. sg. laminară, pl. laminare

laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări

laminaria s. f. (sil. -ri-a), g.-d. laminarii, art. laminariei

LAMINARE s. (IND.) laminat.

laminare s.f. 1 (ind. text.) laminaj, laminat¹. Prin laminare, fibrele textile se subțiază, se întind și se omogenizează cu ajutorul laminorului. 2 plastifiere. Laminarea diplomei de licență a fost necesară pentru a o proteja de degradare.

LAMINARE s. (TEHN.) laminat.