laminare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: lamina] 1 Prelucrare prin deformare plastică cu ajutorul laminorului (1) a unui material căruia i se modifică forma, dimensiunile și structura Si: laminaj (1), laminat¹ (1). 2 Proces tehnologic de filare a fibrelor textile care constă în subțierea, întinderea și omogenizarea lor cu ajutorul laminorului (2) Si: laminaj (2), laminat¹ (2).

LAMINARE, laminări, s. f. Acțiunea de a lamina.

LAMINARE s.f. Acțiunea de a lamina și rezultatul ei; laminaj; laminat. [< lamina].

LAMINARE s. f. 1. acțiunea de a lamina; laminaj (1); laminat. 2. metodă de restaurare prin placarea ambelor părți ale unei file-document cu folii sintetice transparente. (< lamina)

laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări

laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări

laminare s. f., g.-d. art. laminării; pl. laminări

LAMINARE s. (IND.) laminat.

laminare s.f. 1 (ind. text.) laminaj, laminat¹. Prin laminare, fibrele textile se subțiază, se întind și se omogenizează cu ajutorul laminorului. 2 plastifiere. Laminarea diplomei de licență a fost necesară pentru a o proteja de degradare.

LAMINARE s. (TEHN.) laminat.