8 definiții pentru lambriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lambriu sn [At: ALEXI, W. / P: ~briu / Pl: ~uri / E: fr lambris] Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi.

LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte de marmură, de lemn sau de stuc, cu care se acoperă total sau parțial pereții unei încăperi. – Din fr. lambris.

LAMBRÍU, lambriuri, s. n. Îmbrăcăminte, de obicei de lemn, cu care se acoperă, total sau parțial, pereții unei încăperi, în scop decorativ sau de protecție.

LAMBRÍU s.n. Placaj de lemn, de marmură etc., care acoperă pereții unei încăperi. [Pron. -briu. / < fr. lambris].

LAMBRÍU s. n. placaj de lemn, marmură care acoperă pereții unei încăperi. (< fr. lambris)

LAMBRÍU ~ri n. Placă de lemn, de marmură sau de alt material, cu care se îmbracă pereții unei încăperi până la o anumită înălțime. [Sil. lam-briu] /<fr. lambris


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

lambríu s. n., art. lambríul; pl. lambríuri

Intrare: lambriu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lambriu
  • lambriul
  • lambriu‑
plural
  • lambriuri
  • lambriurile
genitiv-dativ singular
  • lambriu
  • lambriului
plural
  • lambriuri
  • lambriurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)