lagăr² sn [At: CĂLĂTORIE I, 88V/2 / V: (reg) ~ger, (înv) ~gher, (îrg) loag~ / Pl: ~e / E: ger Lager, rs лагерь] 1 Loc întărit de staționare a trupelor militare, în corturi sau sub cerul liber Si: campament, tabără. 2 (Înv) Tabără militară romană fortificată Si: castru. 3 (Îvr) Oaste. 4 (Nob) Loc de popas. 5 (Șîs ~ de prizonieri sau de concentrare, de exterminare, de muncă ori ~ul morții) Loc special amenajat, în care sunt ținuți închiși și sub supraveghere în condiții de viață precare, prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 6 (Asr) Grup opus altui grup. 7 (Ccr; asr) Grupare politică reunită în jurul unui program Si: partid. 8 (În ideologia marxistă) Grup de state cu același regim politic, care se opune unui alt grup de state de o altă orientare. 9 (Mec) Organ de mașină pe care se sprijină și se ghidează o axă, o osie, un arbore și care permite o mișcare de rotație sau de oscilație a acestuia Si: palier. 10 (Pan) Piesă din lemn, piatră sau metal asemănătoare ca formă și ca utilizare cu un lagăr (9). 11 (Reg; șîs ~ de lemn sau de aramă) Bucată de lemn, piatră sau metal, pe care se sprijină broasca sau cepul grindeiului de la roata morii sau a pivei Si: (reg) căpătâi, perină, perinoc. 12 (Trs; Olt) Bucată de fier de formă rotundă, fixată pe posadă, în care se învârtește capătul de jos al fusului de la crângul morii Si: (reg) piuliță. 13 (Mol) Pârpăriță la moară. 14 (Ban; Trs) Bilțe între care se învârtește crivalul la joagăr. 15 (Buc; Mol) Bârnă care ajută la încărcarea buștenilor în vagoane. 16 (Reg) Bucată de lemn care se pune pe osie pentru a putea transporta buștenii. 17 (Reg) Lichid rămas în cazan după ce s-a fiert rachiul.

lagăr¹ sm [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 38 / Pl: ~i / E: ger Jager] (Ban) Vânător.

LÁGĂR, lagăre, s. n. I. 1. Loc de staționare a trupelor, în corturi sau în barăci; tabără. Înțelegea și el că un lagăr nu e un salon. D. ZAMFIRESCU, R. 218. Mișelul! s-o ascuns în lagărul turcilor, în loc să iasă la cîmp de bătaie. ALECSANDRI, T. II 16. După ce ieși din lagăr, alergă necontenit Toată noaptea, pîn-ajunse cînd soarele a răsărit. NEGRUZZI, S. I 117. ♦ (Rar) Loc de popas, de staționare. Cînd soarele fu la amiază, chibzuii un loc în pădure mai la o parte și-mi așezai lagărul meu de zi. HOGAȘ, M. N. 75. 2. Totalitatea statelor și a persoanelor care luptă pentru aceeași idee social-politică. Lagărul mondial al păcii. 3. (În expr.) Lagăr de prizonieri = loc în care sînt ținuți prizonierii de război. Lagăr de concentrare = loc în care, în regimurile reacționare, sînt închiși și ținuți izolați cetățeni progresiști puși în afara legilor. II. Organ de mașină pe care se sprijină un ax sau un arbore, prin intermediul unor cuzineți, al unor bile etc.; palier.

LÁGĂR s.n. I. 1. Tabără. 2. (Fig.) Totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice. 3. Loc unde sunt închiși prizonierii de război sau unde sunt închise persoanele considerate ostile regimului. II. Organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. [< germ. Lager].

LÁGĂR s. n. I. 1. tabără. 2. totalitatea statelor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice, pentru o anumită formă de societate („lagărul socialist” și prin extindere – în viziunea socialistă: „lagărul capitalist”). 3. loc de internare a prizonierilor de război sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului. II. organ de mașină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. (< germ. Lager)

LÁGĂR ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marș; cantonament; campament; tabără; bivuac. 2) Loc unde sunt închiși prizonierii de război sau deținuții politici. 3) Comunitate de oameni sau de țări care urmăresc același scop social-politic. 4) Organ de mașină care sprijină și ghidează un ax sub un arbore, permițându-i mișcarea (de rotație). /<germ. Lager

lagăr n. 1. teren ocupat de o armată; 2. fig. partid. [Nemț. LAGER: din graiul cătanelor austro-ungare].

lágăr n., pl. e (rus. láger, d. germ. lager, tabără). Tabără, locu unde se instalează armata în corturĭ. Fig. Partid politic: lagăru guvernuluĭ.

lager sm vz lagăr

lagher sm vz lagăr

loagăr sn vz lagăr

loagher sn vz lagăr

logher¹ s [At: FRÎNCU-CANDREA, M. 302 / V: (reg) logăr / Pl: nct / E: nct] (Trs) Arie¹ (1).

logher² sn vz lagăr

loágăr, loagăre, s.n. – (pop.) Terenul pe care se așază armata; lagăr (Bârlea, 1924). – Var. a lui lagăr (< germ. Lager „lagăr”, Șăineanu, DER, DEX, MDA).

lágăr s. n., pl. lágăre

lágăr s. n., pl. lágăre

LÁGĂR s. I. 1. (MIL.) campament, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.) 2. (IST.) castru, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.) 3. (POL.) lagăr de concentrare = gulag. II. (TEHN.) palier (~ de mașină.)

LAGĂR s. I. (MIL.) 1. campament, tabără, (înv.) sălaș, tabie. (~ al unui regiment.) 2. castru, (înv.) tabie. (~ roman.) II. (TEHN.) palier.