4 intrări

28 de definiții

din care

Explicative DEX

LADIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.

LADIN2, -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor2 (1), privitor la ladini2 ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini2 (1); retoromană. – Din it. ladino.

ladin2, ~ă [At: ȘĂINEANU, Î. 32 / Pl: ~i, ~e / E: fr ladin, it ladino] 1 smp Populație de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din această populație Si: retoroman. 4 a Care aparține ladinilor (1) Si: retoroman. 5 a Referitor la ladini (1) Si: retoroman. 6 a Specific ladinilor (1) Si: retoroman. 7-8 sfa, a (Șîs limba ~ă) (Limbă de origine romanică) vorbită de ladini (1) Si: retoromană.

ladin1 [At: (cca 1600-1625) GCR I, 64/36 / V: (înv) ~dan, ~danum / Pl: ~i / E: slv ладанъ, lat ladanum] (Înv) 1 sm (Bot; rar) Specie de arbuști mediteraneeni, din familia cistaceelor, din ale căror frunze se extrage ladinul1 (2). 2 sn Rășină extrasă din ladin1 (1), brună închisă sau neagră, cu miros plăcut, asemănător cu al ambrei, folosită în industria parfumurilor și a produselor cosmetice.

LADIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.[1]

  1. Ca s. f.: ladină = limba retoromană (după def. din DN) — LauraGellner

LADIN2, -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor2 (1), privitor la ladini2 ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini2 (1); retoromană. – Din it. ladino.

LADIN s. m. (Învechit) Specie de rășină frumos mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. Le prescrisese să se frece la nas și pe mîini cu usturoi și cu ladin. GHICA, S. 278.

LADIN, -Ă adj., s.m. și f. Retoroman. // s.f. Limba retoromană. [< it. ladino].

LADIN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține populațiilor retoromane din Elveția și nordul Italiei. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de ladini. (< fr. ladin, it. ladino, lat. ladinus)

ladin a. se zice de idiomele reto-romane din Alpi.

*ladín, -ă adj. (d. latin). Nume dat unuĭ grup de dialecte retoromane (la frontierele Italiiĭ, Elvețiiĭ și Austriiĭ).

ladan sm vz ladin1

ladanum sm vz ladin1

Ortografice DOOM

ladin2 (rășină) (înv.) s. m.

ladin1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. ladini; adj. f., s. f. ladi, pl. ladine

ladin2 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. ladini; adj. f., s. f. ladină, pl. ladine

ladin1 (rășină) (înv.) s. m.

ladin (rășină) s. m.

ladin (persoană) s. m., adj. m., pl. ladini; f. sg. ladină, g.-d. art. ladinei, pl. ladine

ladi (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladinei

ladi (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladinei

ladi (limba) s. f., g.-d. art. ladinei

Enciclopedice

LADÍN, -Ă (< it.; {s} lat. latinus „latin”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Grup lingvistic neolatin, care se extinde pe o arie cuprinsă între Alpii centrali și Vestul Mării Adriatice. Termenul derivă de la denumirea pe care locuitorii regiunii Engadine o dădeau propriei limbi (ladin din latinum); extins de G.I. Ascoli vorbitorilor din zona sudetă pentru a dovedi înrudirea și unitatea limbii lor. Se împarte în trei grupe: occidentală (romanșă), centrală (dolomitică) și orientală (friulană); p. ext. retoroman. ♦ Persoană care aparține acestor populații. 2. Adj. Care aparține ladinilor (1), referitor la ladini. ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini (1); p ext. retoromană.

Sinonime

LADIN adj. v. retoroman.[1]

  1. Ca s.f.: ladină = limba retoromană (după def. din DN) — LauraGellner

ladin, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. retoroman. Ladinii trăiesc în Elveția, în vestul Austriei și în nordul Italiei. 2 s.f. (lingv.) retoromană. Ladina este o limbă romanică vorbită de ladini.

LADIN adj. retoroman. (Populație ~.)

LADI s. (LINGV.) retoromană.

LADI s. (LINGV.) retoromană.

Intrare: ladin
ladin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ladin (adj.)
ladin3 (etnic, adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ladin
  • ladinul
  • ladinu‑
  • ladi
  • ladina
plural
  • ladini
  • ladinii
  • ladine
  • ladinele
genitiv-dativ singular
  • ladin
  • ladinului
  • ladine
  • ladinei
plural
  • ladini
  • ladinilor
  • ladine
  • ladinelor
vocativ singular
plural
Intrare: ladin (persoană)
ladin1 (etnic, s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ladin
  • ladinul
  • ladinu‑
plural
  • ladini
  • ladinii
genitiv-dativ singular
  • ladin
  • ladinului
plural
  • ladini
  • ladinilor
vocativ singular
  • ladinule
  • ladine
plural
  • ladinilor
Intrare: ladin (rășină)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ladin
  • ladinul
  • ladinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ladin
  • ladinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ladin, ladiadjectiv

etimologie:

ladin, ladinisubstantiv masculin
ladi, ladinesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice. DEX '09 MDN '00
etimologie:

ladinsubstantiv masculin

  • 1. învechit (numai) singular Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Le prescrisese să se frece la nas și pe mîini cu usturoi și cu ladin. GHICA, S. 278. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.