3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁDIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.

LÁDIN2, -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor2 (1), privitor la ladini2 ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini2 (1); retoromană. – Din it. ladino.

ladin1 [At: (cca 1600-1625) GCR I, 64/36 / V: (înv) ~dan, ~danum / Pl: ~i / E: slv ладанъ, lat ladanum] (Înv) 1 sm (Bot; rar) Specie de arbuști mediteraneeni, din familia cistaceelor, din ale căror frunze se extrage ladinul1 (2). 2 sn Rășină extrasă din ladin1 (1), brună închisă sau neagră, cu miros plăcut, asemănător cu al ambrei, folosită în industria parfumurilor și a produselor cosmetice.

ladin2, ~ă [At: ȘĂINEANU, Î. 32 / Pl: ~i, ~e / E: fr ladin, it ladino] 1 smp Populație de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din această populație Si: retoroman. 4 a Care aparține ladinilor (1) Si: retoroman. 5 a Referitor la ladini (1) Si: retoroman. 6 a Specific ladinilor (1) Si: retoroman. 7-8 sfa, a (Șîs limba ~ă) (Limbă de origine romanică) vorbită de ladini (1) Si: retoromană.

LÁDIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.[1]

  1. Ca s. f.: ladină = limba retoromană (după def. din DN) — LauraGellner

LADÍN2, -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor2 (1), privitor la ladini2 ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini2 (1); retoromană. – Din it. ladino.

LÁDIN s. m. (Învechit) Specie de rășină frumos mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. Le prescrisese să se frece la nas și pe mîini cu usturoi și cu ladin. GHICA, S. 278.

LADÍN, -Ă adj., s.m. și f. Retoroman. // s.f. Limba retoromană. [< it. ladino].

LADÍN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține populațiilor retoromane din Elveția și nordul Italiei. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de ladini. (< fr. ladin, it. ladino, lat. ladinus)

ladin a. se zice de idiomele reto-romane din Alpi.

*ladín, -ă adj. (d. latin). Nume dat unuĭ grup de dialecte retoromane (la frontierele Italiiĭ, Elvețiiĭ și Austriiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ládin1 (rășină) (înv.) s. m.

ladín2 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. ladíni; adj. f., s. f. ladínă, pl. ladíne

ládin (persoană) s. m., adj. m., pl. ládini; f. sg. ládină, g.-d. art. ládinei, pl. ládine

ladínă (idiom retoroman) s. f., g.-d. art. ladínei

ladínă (limba) s. f., g.-d. art. ladínei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LADÍN adj. v. retoroman.[1]

  1. Ca s.f.: ladină = limba retoromană (după def. din DN) — LauraGellner

LADIN adj. retoroman. (Populație ~.)

LADÍNĂ s. (LINGV.) retoromană.

arată toate definițiile

Intrare: ladin (adj.)
ladin3 (etnic, adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ladin
  • ladinul
  • ladinu‑
  • ladi
  • ladina
plural
  • ladini
  • ladinii
  • ladine
  • ladinele
genitiv-dativ singular
  • ladin
  • ladinului
  • ladine
  • ladinei
plural
  • ladini
  • ladinilor
  • ladine
  • ladinelor
vocativ singular
plural
Intrare: ladin (persoană)
ladin1 (etnic, s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ladin
  • ladinul
  • ladinu‑
plural
  • ladini
  • ladinii
genitiv-dativ singular
  • ladin
  • ladinului
plural
  • ladini
  • ladinilor
vocativ singular
  • ladinule
  • ladine
plural
  • ladinilor
Intrare: ladin (rășină)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ladin
  • ladinul
  • ladinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ladin
  • ladinului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ladin (adj.)

etimologie:

ladin, -ă (persoană) ladină

  • 1. Persoană care face parte dintr-o populație extinsă pe o arie cuprinsă între Alpii Centrali și vestul Mării Adriatice.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

ladin (rășină)

  • 1. învechit (numai) singular Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Le prescrisese să se frece la nas și pe mîini cu usturoi și cu ladin. GHICA, S. 278.
      surse: DLRLC

etimologie: