7 definiții pentru ladin (rășină)
Explicative DEX
LADIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.
ladin1 [At: (cca 1600-1625) GCR I, 64/36 / V: (înv) ~dan, ~danum / Pl: ~i / E: slv ладанъ, lat ladanum] (Înv) 1 sm (Bot; rar) Specie de arbuști mediteraneeni, din familia cistaceelor, din ale căror frunze se extrage ladinul1 (2). 2 sn Rășină extrasă din ladin1 (1), brună închisă sau neagră, cu miros plăcut, asemănător cu al ambrei, folosită în industria parfumurilor și a produselor cosmetice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LADIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.[1]
- Ca s. f.: ladină = limba retoromană (după def. din DN) — LauraGellner
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LADIN s. m. (Învechit) Specie de rășină frumos mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. Le prescrisese să se frece la nas și pe mîini cu usturoi și cu ladin. GHICA, S. 278.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ladin2 (rășină) (înv.) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ladin1 (rășină) (înv.) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ladin (rășină) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ladinsubstantiv masculin
- 1. Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Le prescrisese să se frece la nas și pe mîini cu usturoi și cu ladin. GHICA, S. 278. DLRLC
-
etimologie:
- ládanon DEX '98 DEX '09