alăcustă^[1] sf vz lăcustă

halacustă sf vz lăcustă

lacustru, ~ră [At: LM / V: (înv) lăc~ / Pl: ~uștri, ~re (înv, amp) ~ri / E: fr lacustre, it lacustre cf lat lacustris] 1 a Care aparține lacului¹ (1). 2 a Referitor la lac¹ (1). 3-4 a Care (trăiește sau) crește în lacuri¹ (1). 5 a (Îs) Locuință (sau așezare etc.) ~ră Locuință sau așezare clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri¹, specifică în epoca preistorică Si: palafită. 6-9 sfp (Rar) (Plante sau) animale care trăiesc (în sau) lângă lacuri¹ (1). 10-11 smp, ap (Oameni) care locuiau, în epoca preistorică, în așezări lacustre. 12 a (Ggf; Glg; îs) Teren (șes sau depozit) ~ru ori formație ~ră Formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. 13 a (Îvr; îs) Friguri ~re Friguri palustre Si: malarie, paludism.

lăcustă sf [At: PSALT. HUR. 66²/26 / V: (reg) lac~,^[1] (îrg) ~te, ~tră, ~uștă, (înv) loc~ / Pl: ~te / E: lat lacusta] 1 (Șîc ~-migratoare, ~-călătoare) Insectă de culoare brună-verzuie, de dimensiuni foarte mari, care dăunează agriculturii (Locusta migratoria). 2 (Reg; șîc ~-de-iarbă) Insectă cu trupul de culoare verde, măslinie sau galbenă, cu pete întunecate, cu elitrele și aripile posterioare de lungimea abdomenului sau mai lungi Si: călușel, lăcustoi (1) (Decticus verrucivorus). 3 (Ent; șîc ~-verde) Căluț (Tettigonea viridissima). 4 (Ent; șîc ~-roșie sau ~-roșietică) Pârâitoare. 5 (Șîc ~-italiană) Insectă cu trupul de culoare cenușie sau întunecat feruginie, cu tibiile picioarelor posterioare roșii (Calliptamus italicus). 6 (Șîc ~-neagră) Insectă cu trupul de culoare verde întunecat și cu elitre late, care distruge ierburile și tufișurile din regiunile unde trăiește fagul (Tettigonia cantans). 7 (Dep) Om slab și mâncăcios. 8 (Dep) Om lacom. 9 (Arg) Muc de țigară. 10 Jucărie făcută din lemn, crestată la un capăt, cu care se aruncă pietre sau bețe.

lăcuste sf vz lăcustă

lăcustră sf vz lăcustă

lăcustru, ~ră smf, a vz lacustru

lăcuștă sf vz lăcustă

locustă sf vz lăcustă

❍CARCALETE, CARCALET sm. 1 🐙 = LĂCUSTĂ ¶ 2 familiar Nume de batjocură dat lăutarilor [bg. skakalecĭ].

LACUSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. (Despre animale sau plante) Care trăiește sau care crește în lacuri. ◊ (Arheol.) Cetăți sau locuințe lacustre = cetăți, locuințe clădite pe stîlpi, la margine de lacuri, mai ales în epoca preistorică sau, în epoca noastră, în unele regiuni din Africa, Noua Guinee sau America de Sud. Alături este un fel de pavilion, ca o locuință lacustră, cu acoperișul tras mult în afară peste clădire. CĂLUGĂRU, O. P. 15. (Geol.) Teren lacustru sau formație lacustră = teren sau formație geologică care a luat naștere prin depunere pe fundul unei ape dulci.

LĂCUSTĂ, lăcuste, s. f. Insectă din ordinul ortopterelor, cu picioarele dinapoi lungi, unele specii migratoare (Locusta migratoria) aducînd pagube semănăturilor. În ierburi sfîrîitul uscat al lăcustelor se înviorează. C. PETRESCU, S. 42. Albinele fierb; lăcuste, greieri saltă; Țînțarii se bat; fug fluturi albi departe. IOSIF, P. 35. Seceta și lăcustele potopiseră toate semănăturile. NEGRUZZI, S. I 292. – Variantă: locustă (ODOBESCU, S. III 195) s. f.

LACUSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stîlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].

LACUSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)

LACUSTRU ~stră (~ștri, ~stre) 1) Care ține de lacuri; propriu lacurilor. Mal ~. 2) Care trăiește sau care crește în lacuri. Faună ~stră. Floră ~stră. [Sil. -cus-tru] /<fr. lacustre, lat. lacustris

LĂCUSTĂ ~e f. 1) Specie de insecte cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit, care, migrând în cete, dăunează foarte mult agriculturii. 2) Insectă din această specie. [G.-D. lăcustei] /<lat. lacusta

lacustru a. care trăiește sau crește în apă: plante lacustre; cetăți lacustre, vechi orașe cufundate ale căror ruine se regăsesc pe fundul lacurilor.

lăcustă f. insectă înaripată ce saltă cu cele două labe dinapoi: lăcustele sunt vătămătoare, căci devoră frunzele vegetalelor. [Lat. vulg. LACUSTA = clasic LOCUSTA].

locustă f. V. lăcustă.

*lacústru, -ă adj. (lat. lacustris). De lac, de baltă: plante lacustre. Locuințe lacustre, numite și palafite, vechĭ colibe preistorice construite pe stîlpĭ de lemn în lacurĭ și ale căror resturĭ se găsesc și astăzĭ, maĭ ales în Elveția. V. palustru.

lăcústă f., pl. e (lat. lõcŭsta [it. locusta], pv. sp. longosta, vfr. laouste, nfr. langouste, cat. llangosta, pg. lagosta). Un insect ortopter săritor lung pînă la 6-7 centimetri și care călătorește în stolurĭ și devastează semănăturile. (În delta Dunăriĭ îs foarte multe). Fig. Parazit, devastator, lipitoare: Jidaniĭ îs adevărate lăcuste. – Fals locustă.

locústă, V. lăcustă.

lacustru adj. m., pl. lacuștri; f. lacustră, pl. lacustre

lăcustă s. f., g.-d. art. lăcustei; pl. lăcuste

lacustru adj. m., pl. lacuștri; f. lacustră, pl. lacustre

lăcustă s. f., g.-d. art. lăcustei; pl. lăcuste

lacustru adj. m., pl. lacuștri; f. sg. lacustră, pl. lacustre

lăcustă s. f., g.-d. art. lăcustei; pl. lăcuste

lacustru, -custră; -cuștri, -custre.

lăcustă, -te.

lăcustă (lăcuste), s. f. – 1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) Concubină. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus).

lacustru, sistem depozițional ∼, (engl.= lacustrine) sistem natural cu mase de apă stătătoare, localizate în zone depresionare din domeniul continental, în relație directă cu uscatul înconjurător. Dimensiunile s.l., față de mări și oceane sunt mult limitate. Energia de bazin este scăzută, iar natura sedimentelor este determinată de calitatea apelor (chimism) și de clima care controlează evoluția s.d. În zonele aride se acumulează carbonați, sulfați, cloruri, uneori în alternanță cu argile, iar în zonele temperate și umede, sapropeluri, turbe, mâluri feruginoase etc.

LĂCUSTĂ s. (ENTOM.; Locusta migratoria) (reg.) cal-de-iarbă.

LĂCUSTĂ VERDE s. v. căluț, cosaș.

lăcustă s.f. I (entom.) 1 (și lăcustă-călătoare, lăcustă-migratoare) Locusta migratoria; <reg.> cal-de-iarbă, <înv.> vruh. 2 (și, reg., lăcustă-de-iarbă) Decticus verrucivorus; călușel, țap, țânțar. 3 (și lăcustă-verde) Locusta viridissima sau Tettigonia viridissima; căluț, cosaș, cosaș-mare, cosaș-verde, <înv. și reg.> acridă, <reg.> cobilițar, cobiliță, cosar¹, săritor, scăiuș, șașcă, țap, țap-de-câmp, țap-de-iarbă, țânțar. 4 (reg.; și lăcustă-roșie, lăcustă-roșietică) v. Arap (Psophus stridulus). II (arg.) v. Muc.

LĂCUSTĂ s. (ENTOM.; Locusta migratoria) (reg.) cal-de-iarbă.

lăcustă verde s. v. CĂLUȚ. COSAȘ.