2 intrări

  • lacrimatoriu lacremator lacrematoriu lacrimator lacrimătoriu
  • lăcrimător lăcrămător lacrimător lăcrămătoriu lăcrămitor lăcremător lăcrimătoriu

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lacrimatoriu sn [At: ASACHI, S. L. II, 286 / V: ~remator, ~rem~, lacrimator, (înv) ~măt~ / Pl: ? / E: fr lacrymatoire] (În Antichitatea romană) Vas de ceramică sau de sticlă, de mici dimensiuni, cu formă alungită, care se punea, cu uleiuri parfumate, în morminte și despre care se credea că păstrează lacrimile celor apropiați defunctului.

LACRIMATÓRIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

LACRIMATÓRIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)

*lacrimatóriŭ n. (fr. lacrimatoire). Nume dat unor vase de pămînt orĭ de sticlă găsite în mormintele Romanilor și despre care s’a crezut că conservaŭ lacrimile răspîndite la funeraliĭ, cînd în realitate ele conținuse odinioară parfum. Adj. -iŭ, -ie: urnă lacrimatorie.

LĂCRĂMĂTÓR, -OÁRE adj. v. lăcrimător.

LĂCRĂMĂTÓR, -OÁRE adj. v. lăcrimător.

LĂCRĂMĂTÓR, -OÁRE adj. v. lăcrimător.

LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [Var.: lăcrămătór, -oáre adj.] – Lăcrima + suf. -ător.

LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar) Care lăcrimează, care plânge; întristat. [Var.: lăcrămătór, -oáre adj.] – Lăcrima + suf. -ător.

lacrimător, ~oare a vz lăcrimător

lăcrămătoriu, ~ie a vz lăcrimător

lăcrămitor, ~oare a vz lăcrimător

lăcremător, ~oa a vz lăcrimător

lăcrimător, ~oare a [At: KLEIN, D. / V: lac~, (îvp) ~cră~ / Pl: ~i, ~oare / E: lăcrima + -ător] 1 (D. ochi) Care lăcrimează. 2 (D. ochi) Plini de lacrimi. 3 (Rar; d. oameni) Care lăcrimează (1). 4 (Pex; d. oameni) Care plânge ușor din cauza durerii, a supărării, emoției etc. 5 (Fig: d. oameni) Întristat. 6 (D. sălcii) Cu ramuri aplecate, lungi și flexibile. 7 (Fig) Care provoacă lacrimi. 8 (Fig) Care emoționează până la lacrimi.

lăcrimătoriu, ~ie a vz lăcrimător

LĂCRIMĂTÓR, -OÁRE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar; și în forma lăcrămător) Care lăcrimează, plînge; întristat, trist, jalnic. Să-l fi văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Răchită lăcrămătoare = salcie plîngătoare, v. plîngător. Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lăcrămătoare Poeți cu harpe dezmierdătoare. MACEDONSKI, O. I 21. – Variantă: lăcrămătór, -oáre adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lacrimatóriu [riu pron. rĭu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatóriul; pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (-ri-i-)

lacrimatóriu s. n. (sil. -cri-), [-riu pron. -riu], pl. lacrimatórii, art. lacrimatóriile (sil. -ri-i-)

lăcrimătór (rar) (lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimătóri; f. sg. și pl. lăcrimătoáre

arată toate definițiile

Intrare: lacrimatoriu
lacrimatoriu substantiv neutru
  • silabație: -cri- info
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacrimatoriu
  • lacrimatoriul
  • lacrimatoriu‑
plural
  • lacrimatorii
  • lacrimatoriile
genitiv-dativ singular
  • lacrimatoriu
  • lacrimatoriului
plural
  • lacrimatorii
  • lacrimatoriilor
vocativ singular
plural
lacremator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lacrematoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lacrimator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lacrimătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lăcrimător
lăcrimător adjectiv
  • silabație: lă-cri- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcrimător
  • lăcrimătorul
  • lăcrimătoru‑
  • lăcrimătoare
  • lăcrimătoarea
plural
  • lăcrimători
  • lăcrimătorii
  • lăcrimătoare
  • lăcrimătoarele
genitiv-dativ singular
  • lăcrimător
  • lăcrimătorului
  • lăcrimătoare
  • lăcrimătoarei
plural
  • lăcrimători
  • lăcrimătorilor
  • lăcrimătoare
  • lăcrimătoarelor
vocativ singular
plural
lăcrămător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcrămător
  • lăcrămătorul
  • lăcrămătoru‑
  • lăcrămătoare
  • lăcrămătoarea
plural
  • lăcrămători
  • lăcrămătorii
  • lăcrămătoare
  • lăcrămătoarele
genitiv-dativ singular
  • lăcrămător
  • lăcrămătorului
  • lăcrămătoare
  • lăcrămătoarei
plural
  • lăcrămători
  • lăcrămătorilor
  • lăcrămătoare
  • lăcrămătoarelor
vocativ singular
plural
lacrimător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcrămătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcrămitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcremător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcrimătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăcrimător lăcrămător lacrimător lăcrămătoriu lăcrămitor lăcremător lăcrimătoriu

etimologie:

  • Lăcrima + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09