opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

LACERA, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

LACERA, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

LACERAT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

LACERAT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacera vt [At: PROT. – POP, N. D. / Pzi: ~rez / E: lat lacerare, fr lacérer] (Liv) A rupe în bucăți Si: a sfâșia.

lacerat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 343 / Pl: ~ați, ~e / E: lacera cf lat laceratus, fr laceré] 1 (D. frunze, petale, sepale etc.) Cu marginile crestate neuniform. 2 (Liv) Rupt în bucăți.

LACERA vb. I. tr. (Liv.) A sfîșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].

LACERAT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfîșiat, rupt. 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].

LACERA vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)

Ortografice DOOM

lacera vb., ind. prez. 1 sg. lacerez, 3 sg. și pl. lacerează

lacerat adj. m., pl. lacerați; f. sg. lacerată, pl. lacerate

Sinonime

lacera vb. I. tr. (livr.) 1 (despre animale sălbatice sau despre câini; compl. indică ființe ori părți ale corpului lor) v. Rupe. Sfârteca. Sfâșia. 2 (compl. indică materiale textile sau metalice, obiecte etc.) v. Rupe. Sfâșia. Spinteca.

lacerat, -ă adj. (livr.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Rupt. Sfârtecat. Sfâșiat. 2 (despre materiale textile sau metalice, obiecte etc.) v. Rupt. Sfâșiat. Spintecat2,

Intrare: lacera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lacera
  • lacerare
  • lacerat
  • laceratu‑
  • lacerând
  • lacerându‑
 singular plural
  • lacerează
  • lacerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lacerez
 (să)
  • lacerez
  • laceram
  • lacerai
  • lacerasem
a II-a (tu)
  • lacerezi
 (să)
  • lacerezi
  • lacerai
  • lacerași
  • laceraseși
a III-a (el, ea)
  • lacerează
 (să)
  • lacereze
  • lacera
  • laceră
  • lacerase
plural I (noi)
  • lacerăm
 (să)
  • lacerăm
  • laceram
  • lacerarăm
  • laceraserăm
  • lacerasem
a II-a (voi)
  • lacerați
 (să)
  • lacerați
  • lacerați
  • lacerarăți
  • laceraserăți
  • laceraseți
a III-a (ei, ele)
  • lacerează
 (să)
  • lacereze
  • lacerau
  • lacerară
  • laceraseră
Intrare: lacerat
lacerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacerat
  • laceratul
  • laceratu‑
  • lacerată
  • lacerata
plural
  • lacerați
  • lacerații
  • lacerate
  • laceratele
genitiv-dativ singular
  • lacerat
  • laceratului
  • lacerate
  • laceratei
plural
  • lacerați
  • laceraților
  • lacerate
  • laceratelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lacera, lacerezverb

etimologie:

lacerat, laceratăadjectiv

  • 1. livresc Rupt în bucăți. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: rupt sfâșiat
  • 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. DN
etimologie:
  • vezi lacera DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.