2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

LACERÁT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 343 / Pl: ~ați, ~e / E: lacera cf lat laceratus, fr laceré] 1 (D. frunze, petale, sepale etc.) Cu marginile crestate neuniform. 2 (Liv) Rupt în bucăți.

LACERÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfâșiat, rupt. 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.

lacera vt [At: PROT. – POP, N. D. / Pzi: ~rez / E: lat lacerare, fr lacérer] (Liv) A rupe în bucăți Si: a sfâșia.

LACERÁ vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].

LACERÁ vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lacerát adj. m., pl. laceráți; f. sg. lacerátă, pl. laceráte

lacerá vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză

Intrare: lacerat
lacerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacerat
  • laceratul
  • laceratu‑
  • lacera
  • lacerata
plural
  • lacerați
  • lacerații
  • lacerate
  • laceratele
genitiv-dativ singular
  • lacerat
  • laceratului
  • lacerate
  • laceratei
plural
  • lacerați
  • laceraților
  • lacerate
  • laceratelor
vocativ singular
plural
Intrare: lacera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lacera
  • lacerare
  • lacerat
  • laceratu‑
  • lacerând
  • lacerându‑
singular plural
  • lacerea
  • lacerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lacerez
(să)
  • lacerez
  • laceram
  • lacerai
  • lacerasem
a II-a (tu)
  • lacerezi
(să)
  • lacerezi
  • lacerai
  • lacerași
  • laceraseși
a III-a (el, ea)
  • lacerea
(să)
  • lacereze
  • lacera
  • laceră
  • lacerase
plural I (noi)
  • lacerăm
(să)
  • lacerăm
  • laceram
  • lacerarăm
  • laceraserăm
  • lacerasem
a II-a (voi)
  • lacerați
(să)
  • lacerați
  • lacerați
  • lacerarăți
  • laceraserăți
  • laceraseți
a III-a (ei, ele)
  • lacerea
(să)
  • lacereze
  • lacerau
  • lacera
  • laceraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lacerat

  • 1. livresc Rupt în bucăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: rupt (adj.) sfâșiat
  • 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi lacera
    surse: DEX '09 DEX '98

lacera

etimologie: