opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

LACERAT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

LACERAT, -Ă, lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.

lacerat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 343 / Pl: ~ați, ~e / E: lacera cf lat laceratus, fr laceré] 1 (D. frunze, petale, sepale etc.) Cu marginile crestate neuniform. 2 (Liv) Rupt în bucăți.

lacerație sf [At: PROT. - POP., N. D. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat laceratio, fr lacération] (Liv) Lacerare.

lacerațiune sf vz lacerație

LACERAT, -Ă adj. 1. (Liv.) Sfîșiat, rupt. 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].

LACERAȚIE s.f. (Liv.) Sfîșiere, rupere în bucăți; lacerare. [Gen. -iei, var. lacerațiune s.f. / cf. fr. lacération, lat. laceratio].

LACERAȚIUNE s.f. v. lacerație.

LACERAȚIE s. f. lacerare. (< fr. lacération, lat. laceratio)

Ortografice DOOM

lacerat adj. m., pl. lacerați; f. sg. lacerată, pl. lacerate

lacerație s. f., g.-d. art. lacerației

Sinonime

lacerat, -ă adj. (livr.) 1 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Rupt. Sfârtecat. Sfâșiat. 2 (despre materiale textile sau metalice, obiecte etc.) v. Rupt. Sfâșiat. Spintecat2,

lacerație s.f. (livr.) 1 v. Sfârtecare. Sfâșiere. 2 v. Rupere. Sfâșiere. Spintecare. Spintecat1,

Intrare: lacerat
lacerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacerat
  • laceratul
  • laceratu‑
  • lacerată
  • lacerata
plural
  • lacerați
  • lacerații
  • lacerate
  • laceratele
genitiv-dativ singular
  • lacerat
  • laceratului
  • lacerate
  • laceratei
plural
  • lacerați
  • laceraților
  • lacerate
  • laceratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: lacerație
lacerație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacerație
  • lacerația
plural
  • lacerații
  • lacerațiile
genitiv-dativ singular
  • lacerații
  • lacerației
plural
  • lacerații
  • lacerațiilor
vocativ singular —
plural —
lacerațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacerațiune
  • lacerațiunea
plural
  • lacerațiuni
  • lacerațiunile
genitiv-dativ singular
  • lacerațiuni
  • lacerațiunii
plural
  • lacerațiuni
  • lacerațiunilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lacerat, laceratăadjectiv

  • 1. livresc Rupt în bucăți. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: rupt sfâșiat
  • 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. DN
etimologie:
  • vezi lacera DEX '09 DEX '98

lacerație, lacerațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.