labar² sn vz labarum

labar¹ sm vz laban

LABAN, labani, s. m. Specie de chefal din familia mugilidelor, de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban.

LABARUM s. n. Stindard imperial roman, purpuriu, pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos. – Cuv. lat.

laban sm [At: ANTIPA, F. I. 175 / V: (rar) ~ar / Pl: ~i / E: rs лобан] (Iht) Specie de chefal de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare Si: chefal-mare (Mugil cephalus).

labarum sn [At: ALEXANDRESCU, O. I, 79 / V: (rar) labar / E: lat labarum] Stindard imperial roman purpuriu pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Iisus Hristos.

loban sm vz laban

BALABAN² sm. 🐟 LABAN.

LABAN, labani, s. m. Specie de chefal de culoare cenușie-albăstruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban.

LABARUM s. n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Cristos. – Cuv. lat.

LABARUM s.n. (Ist.) Stindard purpuriu al împăraților romani din epoca lui Constantin cel Mare. [< lat. labarum].

LABARUM s. n. stindard purpuriu al împăraților romani din epoca lui Constantin cel Mare. (< lat. labarum)

LABAN m. Pește marin de talie mare cu spatele de culoare cenușie-albăstruie. /<rus. loban

laban m. Zool. chefal. [Scurtat din balaban].

labarum n. stindard roman pe care Constantin puse să graveze semnul lui Crist; fig. labarum vechiu al luptei, simbol al biruinței GR. AL.

*lábarum n. (lat. labarum). Steag format dintr’o suliță lungă străbătută de un băț de care atîrna o bucată de purpură și care avea deasupra áchila romană, ĭar de la împăratu Constantin semnu cruciĭ și literele I. C., adică Isus Hristos (lat. Ĭesus Christus).

laban s. m., pl. labani

labarum (lat.) s. n.

laban s. m., pl. labani

labarum (lat.) s. n.

laban s. m., pl. labani

labarum s. n.

laban (labani), s. m. – Specie de chefal (Mugil Artedi). Rus. loban (DAR).

labarum subst. Steagul imperial al lui Constantin cel Mare, decorat cu semnul crucii după victoria sa asupra lui Maxențiu din anul 312 și cu monograma lui Iisus Hristos, când a chemat în ajutor pe Dumnezeul creștinilor. – Din lat. labarum, gr. labaron.

LABAN [laban], Rudolf von (1879-1958), coregraf austriac de origine maghiară. A pus bazele dansului modern, în special a celui expresionist, subordonând mișcarea, ritmul, direcția categoriilor de forță, timp, spațiu, armonie și sensibilitate („Casanova”, „Don Juan”). A creat un sistem de notație coregrafică, care-i poartă numele. Lucrări teoretice („Coregrafie”).

LABAN (în ebr. „cel alb”) (în Vechiul Testament), fiul lui Batuel și fratele Rebecăi. Bogat crescător de vite la Harar. Fiicele sale, Lia și Rahila, au fost cele două soții ale lui Iacov. În tradiția iudaică este considerat un om viclean și rău. Numele lui înseamnă „alb”, deoarece „strălucește de răutate”.

LABÁN (< rus.) s. m. Pește teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenușie-albăstruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterană pătrunde în Marea Neagră, apoi în Delta Dunării și în lacurile litorale.

LABARUM (cuv. lat.) s. n. Stindard imperial roman, de culoarea purpurei; după victoria decisivă împotriva lui Maxențiu (312), Constantin cel Mare ar fi hotărât să fie împodobit cu o cruce și monograma lui Iisus Hristos, formată din inițialele numelui grecesc al acestuia X și P.

lăbar, lăbari s. m. (obs., peior.) onanist.

LABAN s. v. chefal.

lăbar s.m. (vulg.) v. Onanist.

laban s. v. CHEFAL.