LA³, lau, vb. I. Tranz. (Popular) A spăla (mai ales pe cap), a scălda, a îmbăia. Ea ne cocea pînă acuma pînea. Mă la pe mine. SADOVEANU, P. M. 246. Îl lă în toată sîmbăta cu fel de fel de buruieni. SEVASTOS, N. 4. Face degrabă leșie, pregătește de scăldătoare... lă purcelul, îl scaldă. CREANGĂ, P. 76. Lau copilul, îi dau țîță. ALECSANDRI, P. P. 308. ◊ Expr. Lă-mă-mamă (cu valoare de substantiv) = om prost, nătîng, lălîu. Măritată de curînd după un văduvoi bătrîn ș-un «lă-mă-mamă». CREANGĂ, A. 96. Dacă găsește vreun lă-mă-mamă... Nu vede, n-aude și nu-i bagă seamă. PANN, P. V. II 97. ◊ Refl. Ileana pe cap se la. BIBICESCU, P. P. 271. – Forme gramaticale: prez. ind. lau, lai, lă, lăm, lați, lau, part. lăut. - Prez. conj. pers. 3 și: să leie (CREANGĂ, P. 289).

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

lă-mă-mámă s. m. fără pl. (imper. d. laŭ, mă laŭ și voc. mamă). Iron. Om fără energie, bleg, tîmpit.

!lă-mă-mamă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mamă; pl. lă-mă-mamă

lă-mă-mamă m. om copilăros: dacă găsește vr’un lă-mă-mamă PANN. [Lit. spală-mă (la cap), mamă!].

MAMĂ (pl. -me) sf. 1 Femeie care are un copil sau mai mulți; termenul cu care se adresează cineva aceleia care l-a născut; (P): unde dă mama, carnea crește, mama care-și pedepsește copilul, nu caută să-i facă rău, ci să-l îndrepteze spre bine; (P): ce-a făcut mama și tata, o să facă fiul și fata; bun ca sînul mamei, foarte bun; a trăi ca în sînul mamei, a duce un traiu fericit ¶ 2 Titlu dat unei femei bătrîne, maică: mama Safta; ~ soacră ¶ 3 Termen cu care o mamă își desmiardă copilul: „Dar pe ce pricină, ~?” muma sa l-a întrebat (PANN); ce te doare, ~ dragă? ¶ 4 F De mama focului, extraordinar, grozav, nevoie mare: a mai născut o fetiță ... urîtă de mama focului (CAR.); era un ger de mama focului (BR.-VN.); comp. FOC ¶ 5 Ⓕ Cauză, pricină: nevoia e mama născocirilor (ZNN) ¶ 6 De-a mama gaia 👉 GAIE 3 ¶ 7 Lă-mă-mamă 👉 LA³ ¶ 8 🔱 Ⓟ MAMA-PĂDURII sau MUMA-PĂDURII, ființă închipuită de popor avînd înfățișarea unei femei bătrîne, foarte urîtă, cu păr lung pînă la pămînt, care totdeauna bocește prin pădure; uneori apare ca o călugăriță cu părul despletit, alteori ca jumătate bărbat și jumătate femeie, sau jumătate om și jumătate lemn; numită și „mama-huciului”, „mama-codrului”, „vidma-pădurii”, „vîlva-pădurii”, „pădureana” sau „păduroaica” (PAMF.) (ȘEZ.) (VOR.) ¶ 9 🌿 MAMA-PĂDURII¹ sau MUMA-PĂDURII, mică plantă ierboasă, de coloare purpurie, rar albă, cu tulpina fără frunze, acoperită de solzi, cu flori purpurii; crește părăsită pe rădăcinile arborilor din pădurile umede și umbroase (Lathraea squamaria) (🖼 3021); – MAMA-PĂDURII² = VINARIȚĂ ¶ 10 🌿 MAMA-SECĂRII (VIC.) CORN-DE-SECARĂ [lat. mamma].

la mama dracului expr. (pop.) foarte departe.

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri

A LA lau tranz. pop. (persoane) 1) A spăla (pe cap). 2) fig. fam. A muia din toate părțile; a uda în întregime; a scălda. ◊ Lă-mă-mamă om mărginit la minte. /<lat. lavare

lă-mă-mamă invar.

lă-mă-mamă s. m. invar.

la³ [At: PSALT. HUR. 48^v/14 / V: (reg) ~ua, lăia / Pzi: lau / E: ml lavare] 1-6 vrt (Îvp) A (se) spăla (pe cap). 7 vt (Înv) A umezi. 8 vt (Pop; îc) Lă-mă-mamă Om prost. 9 vt (Îac) Om leneș, care se mișcă greoi. 10-11 vtr (Mar; Trs) A(-și) unge părul cu o substanță grasă pentru a-i da strălucire. 12-13 vtr (Reg) A (se) pieptăna după spălarea părului. 14 vt (Reg) A trata părul împotriva paraziților. 15 vr (Reg; d. pisici) A-și curăța blana prin lingere. 16 vt (Îvr; fig) A dojeni. 17 vt (Pop) A spăla rufe. 18 vt (Reg) A înălbi firele de tort. 19-20 vtr (Pop) A (se) scălda. 21 vt (Îvr) A trata cu o soluție, un unguent etc. Si: a unge. 22 vr (Olt; d. vreme) A deveni nefavorabilă.

LA-MĂ-MAMĂ 👉 LA³.