opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

LĂUTĂRESC, -EASCĂ, lăutărești, adj., s. f. 1. Adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. 2. S.f art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.

lăutăresc, ~ească [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ești / E: lăutar + -esc] 1-3 a Caracteristic lăutarilor (1-3). 4-6 a Care aparține lăutarului (1-3). 7-9 a De lăutar (1-3). 10 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: lăutăreasă. 11 sfa (Mun) Melodie după care se execută acest dans.

LĂUTĂRESC, -EASCĂ, lăutărești, adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.

LĂUTĂRESC, -EASCĂ, lăutărești, adj. De lăutar. Cîntec lăutăresc.

LĂUTĂRESC ~ească (~ești) Care ține de lăutari; propriu lăutarilor. /lăutar + suf. ~esc

lăutăresc a. de lăutar: dible lăutărești OD.

1) lăutărésc, -eáscă adj. De lautar: diblă lăutărească. V. gășcăresc.

2) lăutărésc v. intr. Trăĭesc ca lăutar.

Ortografice DOOM

lăutăresc (desp. lă-u-) adj. m., f. lăutărească; pl. m. și f. lăutărești

lăutăresc (lă-u-) adj. m., f. lăutărească; pl. m. și f. lăutărești

lăutăresc adj. m. (sil. lă-u-), f. lăutărească; pl. m. și f. lăutărești

Intrare: lăutăresc
lăutăresc adjectiv
  • silabație: lă-u- info
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăutăresc
  • lăutărescul
  • lăutărescu‑
  • lăutărească
  • lăutăreasca
plural
  • lăutărești
  • lăutăreștii
  • lăutărești
  • lăutăreștile
genitiv-dativ singular
  • lăutăresc
  • lăutărescului
  • lăutărești
  • lăutăreștii
plural
  • lăutărești
  • lăutăreștilor
  • lăutărești
  • lăutăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: lăutări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăutări
  • lăutărire
  • lăutărit
  • lăutăritu‑
  • lăutărind
  • lăutărindu‑
 singular plural
  • lăutărește
  • lăutăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăutăresc
 (să)
  • lăutăresc
  • lăutăream
  • lăutării
  • lăutărisem
a II-a (tu)
  • lăutărești
 (să)
  • lăutărești
  • lăutăreai
  • lăutăriși
  • lăutăriseși
a III-a (el, ea)
  • lăutărește
 (să)
  • lăutărească
  • lăutărea
  • lăutări
  • lăutărise
plural I (noi)
  • lăutărim
 (să)
  • lăutărim
  • lăutăream
  • lăutărirăm
  • lăutăriserăm
  • lăutărisem
a II-a (voi)
  • lăutăriți
 (să)
  • lăutăriți
  • lăutăreați
  • lăutărirăți
  • lăutăriserăți
  • lăutăriseți
a III-a (ei, ele)
  • lăutăresc
 (să)
  • lăutărească
  • lăutăreau
  • lăutăriră
  • lăutăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăutăresc, lăutăreascăadjectiv

  • 1. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cântec lăutăresc. DLRLC
etimologie:
  • Lăutar + -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.