22 de definiții pentru lănțug lănțuh lanțuh lanțujel lanțuv lanțug lănțuc (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂNȚÚG, lănțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lanțúg s. n.] – Din ucr. lancuh.

lănțug sn [At: VARLAAM, C. 208 / V: (reg) lan~, lanțuh, lanțuv, (îrg) ~uh, (îvr) ~uv / Pl: ~uri și ~uge / E: ucr ланцух, pn lańcuch] 1-9 (Pfm; înv) Lanț (1, 8-10, 25-29). 10 (Reg) Căpăstru al teicii de la moară. 11 (Reg) Curea cu care se leagă clopotul. 12-23 (Asr; șhp) Lănțișor (1-12). 24 (Ban) Laț1 (1) din păr de cal, pentru prins păsări.

lănțúg n., pl. urĭ și e (rus. dial. lancúg, pol. rut. lancuh, d. germ. *lannzug, șiru lanțuluĭ. Bern. V. lanț). Lanț de legat un cîne, o poartă. – În jud. Olt lắnțuș, în Bz. lănțic. Vechĭ lanțug, pl. je; lanțuh, pl. șe; dim. lanțujel, pl. e.

lănțuc sn [At: ARDELEANU, D. 67 / Pl: ~uri / E: lanț + -uc] 1-12 (Rar; șhp) Lănțișor (1-12).

LANȚÚG, lanțuguri, s. n. (Pop.) Lanț (1); lănțișor. [Var.: lănțúc, lănțúg s. n.] – Din ucr. lancuh.

LĂNȚÚC s. n. v. lanțug.

LANȚÚG, lanțuguri, s. n. 1. Lănțișor (1). Cîinii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. SADOVEANU, O. III 360. Un urs legat cu lanțug de-un stîlp. ALECSANDRI, T. 1296. 2. Lănțișor (2). Înfășurîndu-și în pripă pe după gît lanțugul de aur. SADOVEANU, O. VII 46. – Variantă: lănțúc (PORUMBACU, P. 63, ARDELEANU, D. 67) s. n.

LANȚÚG ~uri n. pop. Lanț mare folosit în gospodărie pentru a lega animalele, la fântâni etc. /<ucr. lancuh

lanțug n. 1. lanț mare: poarta cu lanțuguri o lega POP.; 2. lănțișor; lănțuge de aur. [Rus. dial. LANȚUGŬ].

lanțúg, -úh, -ujél, V. lănțug.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lănțúg s. n., pl. lănțúguri

lănțúg s. n., pl. lănțúguri

arată toate definițiile

Intrare: lănțug
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lănțug
  • lănțugul
  • lănțugu‑
plural
  • lănțuguri
  • lănțugurile
genitiv-dativ singular
  • lănțug
  • lănțugului
plural
  • lănțuguri
  • lănțugurilor
vocativ singular
plural
lănțuh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțuh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțujel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lanțuv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lanțug
  • lanțugul
  • lanțugu‑
plural
  • lanțuguri
  • lanțugurile
genitiv-dativ singular
  • lanțug
  • lanțugului
plural
  • lanțuguri
  • lanțugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lănțuc
  • lănțucul
  • lănțucu‑
plural
  • lănțucuri
  • lănțucurile
genitiv-dativ singular
  • lănțuc
  • lănțucului
plural
  • lănțucuri
  • lănțucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lănțug lănțuh lanțuh lanțujel lanțuv lanțug lănțuc

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lanț lănțișor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cîinii trăgeau de lanțuguri, neliniștiți. SADOVEANU, O. III 360.
      surse: DLRLC
    • Un urs legat cu lanțug de-un stîlp. ALECSANDRI, T. 1296.
      surse: DLRLC
    • Înfășurîndu-și în pripă pe după gît lanțugul de aur. SADOVEANU, O. VII 46.
      surse: DLRLC

etimologie: