8 definiții pentru lănțișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.

lănțișor sn [At: BOJINCĂ, A. II, 128 / Pl: ~oare / E: lanț + -ișor] 1-12 (Șhp) Lanț (1, 26-28, 38-39) (mic și subțire) Si: (pop) lănțuleț (1-12), (pfm; înv) lănțug (12-23), (rar) lănțeguș (1-12), lănțuc (1-12), (reg) lănțic (1-12), lănțujel (1-12), lănțurel (1-12), lănțuș (1-12), lănțușor (1-12), lănțuț (1-12). 13 (Mat) Curbă a cărei formă este dată de poziția de echilibru a unui fir omogen, flexibil și inextensibil, suspendat la capete.

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț (2); lanț mic (de metal prețios) servind ca podoabă.

LĂNȚIȘÓR ~oáre n. Lanț mic din metal prețios, folosit ca podoabă. /lanț + suf. ~ișor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lănțișór s. n., pl. lănțișoáre

lănțișór s. n., pl. lănțișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂNȚIȘÓR s. (reg.) lanțug, lănțuș, lănțușel, lănțușor. (Un ~ de aur.)

LĂNȚIȘOR s. (reg.) lanțug, lănțuș, lănțușel, lănțușor. (Un ~ de aur.)

Intrare: lănțișor
lănțișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lănțișor
  • lănțișorul
  • lănțișoru‑
plural
  • lănțișoare
  • lănțișoarele
genitiv-dativ singular
  • lănțișor
  • lănțișorului
plural
  • lănțișoare
  • lănțișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lănțișor

  • 1. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lănțug lănțuș lănțușel lănțușor
    • 1.1. Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Lanț + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09