lănțișor sn [At: BOJINCĂ, A. II, 128 / Pl: ~oare / E: lanț + -ișor] 1-12 (Șhp) Lanț (1, 26-28, 38-39) (mic și subțire) Si: (pop) lănțuleț (1-12), (pfm; înv) lănțug (12-23), (rar) lănțeguș (1-12), lănțuc (1-12), (reg) lănțic (1-12), lănțujel (1-12), lănțurel (1-12), lănțuș (1-12), lănțușor (1-12), lănțuț (1-12). 13 (Mat) Curbă a cărei formă este dată de poziția de echilibru a unui fir omogen, flexibil și inextensibil, suspendat la capete.