opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lămbuire sf [At: I. APOLZAN, U. 15 / Pl: ~ri / E: lămbui] (Reg) 1 Unire a două scânduri printr-o lambă Si: (îrg) lămbuială (1), lămbuit1 (1). 2 Prelucrare cu lambarul Si: (îrg) lămbuială (2), lămbuit1 (2). 3 Practicare a unei lambe de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta Si: (îrg) lămbuială (3), lămbuit1 (3).

lămbui vt [At: COD. SILV. 26 / Pzi: ~esc / E: lambă + -ui] 1[1] (Îvr) A uni două scânduri printr-o lambă (2). 2 A prelucra cu lambarul. 3 A face o lambă (1) de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta. modificată

  1. Numerotarea „1” a primului sens lipsește în original — LauraGellner

LĂMBUÍ, lămbuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.

A LĂMBUÍ ~iésc tranz. (scânduri) A prevedea cu lambe. /lambă + suf. ~ui

lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lămbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 să lămbuiáscă

lămbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lămbuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂMBUÍRE s. v. fălțuire.

LĂMBUIRE s. (TEHN.) fălțuire, fălțuit.

LĂMBUÍ vb. v. fălțui.

LĂMBUI vb. (TEHN.) a fălțui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.

Intrare: lămbuire
lămbuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămbuire
  • lămbuirea
plural
  • lămbuiri
  • lămbuirile
genitiv-dativ singular
  • lămbuiri
  • lămbuirii
plural
  • lămbuiri
  • lămbuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: lămbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lămbui
  • lămbuire
  • lămbuit
  • lămbuitu‑
  • lămbuind
  • lămbuindu‑
 singular plural
  • lămbuiește
  • lămbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lămbuiesc
 (să)
  • lămbuiesc
  • lămbuiam
  • lămbuii
  • lămbuisem
a II-a (tu)
  • lămbuiești
 (să)
  • lămbuiești
  • lămbuiai
  • lămbuiși
  • lămbuiseși
a III-a (el, ea)
  • lămbuiește
 (să)
  • lămbuiască
  • lămbuia
  • lămbui
  • lămbuise
plural I (noi)
  • lămbuim
 (să)
  • lămbuim
  • lămbuiam
  • lămbuirăm
  • lămbuiserăm
  • lămbuisem
a II-a (voi)
  • lămbuiți
 (să)
  • lămbuiți
  • lămbuiați
  • lămbuirăți
  • lămbuiserăți
  • lămbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lămbuiesc
 (să)
  • lămbuiască
  • lămbuiau
  • lămbuiră
  • lămbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lămbuire

etimologie:

lămbui

  • 1. A prelucra un lemn cu lambarul.
    surse: DLRLC sinonime: fălțui

etimologie: