2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lămbuire sf [At: I. APOLZAN, U. 15 / Pl: ~ri / E: lămbui] (Reg) 1 Unire a două scânduri printr-o lambă Si: (îrg) lămbuială (1), lămbuit1 (1). 2 Prelucrare cu lambarul Si: (îrg) lămbuială (2), lămbuit1 (2). 3 Practicare a unei lambe de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta Si: (îrg) lămbuială (3), lămbuit1 (3).

lămbui vt [At: COD. SILV. 26 / Pzi: ~esc / E: lambă + -ui] 1[1] (Îvr) A uni două scânduri printr-o lambă (2). 2 A prelucra cu lambarul. 3 A face o lambă (1) de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta. modificată

  1. Numerotarea „1” a primului sens lipsește în original — LauraGellner

LĂMBUÍ, lămbuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.

A LĂMBUÍ ~iésc tranz. (scânduri) A prevedea cu lambe. /lambă + suf. ~ui

lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lămbuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 să lămbuiáscă

lămbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiésc, imperf. 3 sg. lămbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lămbuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂMBUIRE s. (TEHN.) fălțuire, fălțuit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lămbuí, lămbuiésc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.

Intrare: lămbuire
lămbuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămbuire
  • lămbuirea
plural
  • lămbuiri
  • lămbuirile
genitiv-dativ singular
  • lămbuiri
  • lămbuirii
plural
  • lămbuiri
  • lămbuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lămbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lămbui
  • lămbuire
  • lămbuit
  • lămbuitu‑
  • lămbuind
  • lămbuindu‑
singular plural
  • lămbuiește
  • lămbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lămbuiesc
(să)
  • lămbuiesc
  • lămbuiam
  • lămbuii
  • lămbuisem
a II-a (tu)
  • lămbuiești
(să)
  • lămbuiești
  • lămbuiai
  • lămbuiși
  • lămbuiseși
a III-a (el, ea)
  • lămbuiește
(să)
  • lămbuiască
  • lămbuia
  • lămbui
  • lămbuise
plural I (noi)
  • lămbuim
(să)
  • lămbuim
  • lămbuiam
  • lămbuirăm
  • lămbuiserăm
  • lămbuisem
a II-a (voi)
  • lămbuiți
(să)
  • lămbuiți
  • lămbuiați
  • lămbuirăți
  • lămbuiserăți
  • lămbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lămbuiesc
(să)
  • lămbuiască
  • lămbuiau
  • lămbui
  • lămbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lămbuire

etimologie:

lămbui

  • 1. A prelucra un lemn cu lambarul.
    surse: DLRLC sinonime: fălțui

etimologie: