lămbuire sf [At: I. APOLZAN, U. 15 / Pl: ~ri / E: lămbui] (Reg) 1 Unire a două scânduri printr-o lambă Si: (îrg) lămbuială (1), lămbuit¹ (1). 2 Prelucrare cu lambarul Si: (îrg) lămbuială (2), lămbuit¹ (2). 3 Practicare a unei lambe de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta Si: (îrg) lămbuială (3), lămbuit¹ (3).