20 de definiții pentru lămâie alămâie

LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie.Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.

LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie.Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.

lămấie s. f., art. lămấia, g.-d. art. lămấii; pl. lămấi, art. lămấile

lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile

LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.

LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /<ngr. lemóni

lămâie f. rodul lămâiului, oval, gălbuiu și plin de zeamă. [Gr. mod. LEMÓNI].

ALĂMÂIE s. f. v. lămâie.

ALĂMẤIE s. f. v. lămâie.

ALĂMÎ́IE s. f. v. lămîie.

LĂMÎ́IE, lămîi, s. f. Fructul lămîiului, de formă ovală, de culoare galbenă, cu coaja aromată și cu miezul acru, folosit ca adaos la prepararea unor mîncări și băuturi. Mănîncă... orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. CAMIL PETRESCU, O. I 326. Degeaba am tăiat zece lămii. DELAVRANCEA, T. 13. Foaie verde trei gutui, Trei gutui și trei lămîi. TEODORESCU, P. P. 294. – Variantă: (Mold.) alămî́ie (IBRĂILEANU, A. 60, NEGRUZZI, S. II 240, TEODORESCU, P. P. 291) s. f.

ALĂMẤIE s. f. v. lămâie.

alămấie sf vz lămâie

lămîie (lămîi), s. f.1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s. f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya.Der. lămîi, s. m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s. m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s. f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s. f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s. f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.

alămâie f. Mold. 1. V. lămâie: înghețată de alămâie AL.; 2. numele unui vechiu joc țărănesc.

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].

alămîĭe și alămắĭe f. Est. Lămîĭe. Un dans țărănesc.

lămî́ĭe f., pl. îĭ (ngr. limóni, lemóni, turc. limon, pers. lîmûn, ar. laimûn, leimôn; it. limone; bg. limon, sîrb. limun; ung. lémonya. V. limonadă). Fructu lămîĭuluĭ, de formă ovală, de coloare [!] galbenă deschisă, cu un suc acru cu care se face limonada și care e bun contra scorbutuluĭ. – În est alămîĭe. V. chitră, frap, portocală.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LĂMÎ́IE s. (BOT.) (rar) limónie.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.

Intrare: lămâie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lămâie lămâia
plural lămâi lămâile
genitiv-dativ singular lămâi lămâii
plural lămâi lămâilor
vocativ singular
plural
alămâie
substantiv feminin (F130) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alămâie alămâia
plural alămâi alămâile
genitiv-dativ singular alămâi alămâii
plural alămâi alămâilor
vocativ singular
plural